23.04.2015 00:19
Ca-n filmele cu Stan și… Dan
Galerie foto
TEODOR VASILIU
Știți jocul din copilărie: „Pa-ce, pace,/ În-tre do-uă do-bi-toa-ce/ Do-bito- cul cel mai ma-re ești chiar… tu!”. Și arătam întotdeauna cu degetul spre celălalt, indiferent pe capul cui cădea ultima silabă. Vă spun, cu toată dragostea, c-așa-i adresarea la modă între dușmani, că scandalul local dintre PSD și UNPR mi-a reamintit de acest joc din copilărie. Eu, unul, m-am lecuit să-i mai iau în serios pe toți politicienii, de când știu prea bine că unora le place la nebunie să se joace cu nervii votanților și-ai ziariștilor.
Uite, eu, de exemplu, nu mă oftic c-a devenit președinte UNPR Dănuț a’ lu’ Miculescu, care, înainte de asta, era pus din oficiu de Ion a’ lu’ Stan să ocupe funcția de secretar la PSD, numai ca să n-o ocupe altul. Eu mă întreb, ca prostu-n târg, dacă nu cumva Dănuț al nostru, devenit de-al lor, face același joc și la UNPR. Mâine-poimâine, după cum s-or tranșa afacerile la negocierile PSD-PC-UNPR, vom vedea pe cine cade ultima silabă din joc. Hai că-mi place! Cine trăiește vreo emoție că domn’ Dănuț face ce vrea el cu UNPR-u’ ăsta localnic, îi reamintesc imediat finalul cântecelului: „Do-bi-to-cu’ cel mai ma-re ești chiar… tu!”. Păcat că domn’ Dănuț (verde-n funcție!) n-o să poată veni, la joaca dea negocierile cu PSD-ul, de mână cu prietenul lui până la moarte, Ion Stan. Că de-ar veni, m-aș prezenta și eu, neinvitat, ca să pun ultima silabă în public pe cine știu eu (ghici, ghicitoarea mea!).
Ce mai tura-vura, vrăjeala asta dintre partenerii de guvernare e ca-n filmele cu Stan și Bran. Pardon, cu Stan și Dan, când se băteau ei pe „frișca” de la Alimentara în vremurile glorioase ale dictaturii comuniste. Acu-n epoca asta de tinichele, agățate de toate cozile de topor, în care jocurile politice (cică democratice) le fac cei care au salivat după funcții în comunism, ar fi culmea să-i iau în serios pe cei care provoacă scandaluri în aceeași familie politică, doar ca să afle populația că care dintre ei are cazieru’ mai curat. Pe final, fiindcă tot e vorba lungă sărăcia omului, mai spun doar că băieții ăștia care vor bătaie pe-aici vor fi împăcați la București ca-n jocul din copilărie de care tocmai am amintit. În capul cui va cădea ultima si-labă peste ochi, vom afla în curând.
P.S. Când își vor dori uneperiștii ăștia de tip nou o conferință de presă de tip vechi, să mă invite și pe mine. Că-n meseria asta, fără supărare mare, eu îs cu rangul și prea mulți cu ranga. D’aia unii politicieni scufundaseu presa asta locală în propriile butoaie cu afaceri!