22.02.2021 00:19

Bruxelles – "piaţa celor 100.000 de oameni"

Galerie foto

DAN LUCA

Sistemul european este unul extrem de complex, iar pentru a-l înţelege trebuie să cunoşti care sunt „jucătorii” în politicile sectoriale comunitare. Uniunea Europeană nu înseamnă doar Parlament European, Comisie Europeană şi Consiliu. Pe lângă principalele instituţii europene, grupurile de interes industriale dispun în Bruxelles de aproximativ 3.000 de entităţi juridice, reprezentanţe ale marilor corporaţii şi federaţii industriale, la mare concurenţă, din punct de vedere al activităţii cu cele câteva sute de de organizaţii non-guvernamentale prezente în capitala Europei. Greenpeace, Crucea Roşie, BirdLife, WWF sunt doar câteva dintre acestea. ţările, regiunile şi marile oraşe europeane se regăsesc şi la Bruxelles - o „aglomeraţie” de peste 400 de entităţi juridice, în care lucrează permanent cel puţin 2.000 de persoane. Poza Bruxelles-ului european nu este completă dacă nu facem câteva referiri la patronate şi sindicate. Universităţile europene au înţeles de mulţi ani cum funcţionează sistemul şi şi-au implantat adevărate „reprezentanţe“ în capitala Europei. Evidentă este şi prezenţa partidelor politice europene în Bruxelles, vizibile însă în capitala Europei în principal prin partidele „umbrelă europeană” la care au aderat: Partidul Popular European, Partidul Socialiştilor Europeni, Partidul Liberal Democrat European şi Partidul Ecologist European. Centrele de gândire („think tank-urile“) completează şi ele amfiteatrul afacerilor europene. Într-o lume atât de dinamică e normal ca şi presa să îşi trimită reprezentanţii. Bruxelles-ul este, în opinia experţilor, cel mai mare pol de presă din lume, dacă luăm în considerare numărul de ziarişti care îşi desfăşoară activitatea în acest oraş. Iar ca „poza“ să fie completă, aproximativ câteva sute de companii de consultanţă îşi prezintă serviciile celor interesaţi, în domenii precum Relaţii Publice, Afaceri Publice, Managementul Asociaţiilor, Managementul Proiectelor UE, etc. Chiar dacă majoritatea studenţilor nu au urmat facultăţi cu profil „afaceri europene”, interesul pentru a înţelege „piaţa celor 100.000 de oameni” care îşi desfăşoară activitatea în Bruxelles-ul european a fost uriaş.