17.10.2014 00:09

Boală pe hoţi, da' nu pe toţi!

Galerie foto

ALINA MAVRODIN VASILIU

Ca să-mi supravieţuiască nervii capului la ce văd şi ce aud ieşind pe hogeagurile şandramalei politice care a intrat în auto-demolare electorală, n-am decât să fac haz de necaz. Dar nici ăsta nu-mi prea iese fără ceva proptele în colţurile gurii, ca să pară că zâmbesc când ţara o jelesc.

Ar mai fi şi varianta cu cântec, la vreme de romanţă falsă-n clanţă, dacă aş lua-o cu pixul pe urmele celebrului târgoviştean Ionel Fernic şi ale revistei sale de satiră şi… omor politic „Să nu te superi că te-njur”. Mi-e teamă însă că, de i-aş înjura fie şi-ntr-un pamflet, n-aş face decât să stric orzul pe gâşte. Şi-ar fi păcat. Vorba dezamăgiţilor post-revoluţionari: „Păcat, păcat de sângele vărsat!”.

Dar hai să n-o dau pe tragedie când comedia electorală în România e-n toi şi-n tontoroi penal pe mormane de euroi. Vaaai, uite-aşa m-apucă un dor de conu’ Iancu din Haimanale şi îmi pare rău de mor că nu poate să-i încondeieze el pe onorabilii ăştia de acum, care seamănă izbitor cu cei din trecutu-i glorios în năravuri şi moravuri politice. Să ne ocupăm dară de patri(h)oţii zilelor noastre, aflaţi la mare căutare de DNA şi la mare promovare electorală de adversarii lor.

Cum bine se zice în popor „Hoţii strigă hoţii” din zori şi până-n seară şi noaptea-n reluare pe televizoare, că ţi-e şi frică să mai ieşi din casă până la colţul străzii, darămite până la secţia de votare. Şi-acolo, dacă te-ai risca să mergi, ce s-alegi? Că dacă stai să-i asculţi pe toţi, n-ai decât să pui şampila pe hoţul cel mai mic dintre hoţi. Păi poţi? Ăi mai mari oameni ai ţării ne asigură, unii calm, alţii febril, că-i deja patologică această vânătoare electorală de stârpire a hoţilor.

Ca şi cum, dacă ai trăi cu ei pe cap, ai putea să te simţi mai bine. Cum o dai, tot boală e. Nu vi se pare că e deja prea lungă această coabitare cu bolnavii de toate felurile? De putere, de funcţii, de case fără număr, de hectare cu nemiluita şi de conturi în neştire, aşa zic unii pe stânga. Pe dreapta, unul dintre bolnavi recunoaşte, la ore fixe, că are într-adevăr o boală: Boală pe hoţi. Da’ nu pe toţi! Dacă monitorizezi atent cine intră în „ambulanţele” DNA, dar şi cine e ocolit de percheziţiile făcute cu noaptea-n cap, nu poţi să nu constaţi că mascaţii iau cu asalt mai ales domiciliile şi firmele celor indicaţi de dreapta celui „internat” la Cotroceni.

Chiar şi aşa stând lucrurile, una lume salută cu entuziasm campania anti-hoţi, chit că nu-s de pe la toţi, şi se hrăneşte cu iluzia că le va veni şi celorlalţi rândul, văzându-i cum îşi sar unii altora la beregăţi. De departe, însă, cel mai întremat dintre ei pare a fi întâiul „bolnav” al ţării, al cărui mesaj dă multora frisoane, oricât ar fi el de electoral: „Am boală pe hoţi şi asta nu se tratează”. În traducere liberă, ar suna cam aşa: „Am boală pe hoţii voştri care nu-i lasă în pace pe hoţii mei. Şi, de-o fi să mor, măcar mor cu toţi de gât”!

În cazul ăsta, sunt mari şanse să vedem „ambulanţele” DNA culegându-i de-acasă şi pe hoţii fostei puteri, că tot au intrat cu turma în ograda actualei, pe motiv de transhumanţă, pardon, de ordonanţă guvernamentală. S-or fi lăudând unii că ăsta ar fi management politic sănătos la cap, dar eu îi văd grav contaminaţi de boala puterii „cu acte-n regulă”.

Păi ca să ţi-i bagi în partid pe toţi penalii morţi după funcţii din fostul regim corupt, când ei sunt dintre cei mai bolnavi de putere, de averi dubioase şi de bugete furate, mi se pare că pur şi simplu dai cu sete doi pumni în capul candidatului tău la prezidenţiale. Care candidat tocmai a zis că bolnavii ăştia de putere şi corupţi n-ar fi pe stânga, ci pe dreapta.

Când colo, vedem că ei au trecut recent din dreapta-n stânga. Oficial! E şi-un bine în tot traseismul ăsta al penalilor. Păi dacă aşa e mersul politic făcut, apăi sunt toate şansele ca cel care are boală pe hoţi să-i dea liber DNA-ului să-i aresteze pe toţi. Şi-atunci noi, cetăţenii, cu cine votăm?