04.10.2019 00:20

Biserica parohiei Răzvadul de Sus

Galerie foto

ŞTEFAN KHALIL

Cum am reuşit să trecem prin istoria a numeroase ctitorii şi lăcaşuri din judeţul Dâmboviţa, astăzi a venit rândul să batem la uşa Bisericii Răzvadului de Sus, pentru a-i afla povestea. Lăcaşul a fost construit între 1865 şi 30 mai 1867 de boierul Constantin Pencovici, ce a fost ajutat de mai mulţi ctitori arătaţi în pisanie. Înainte, pe acest loc se afla o altă biserică ce a fost ctitorită între anii 1643 – 1644 de către fiica vitregă a lui Mihai Viteazul, pe care o chema Marula. Aceasta a fost ajutată şi de ginerele său, boierul Socol, dar şi de alţi ctitori ce figurează în pisania bisericii vechi amplasate la cea nouă, în pridvor, ce este situată deasupra uşii de la intrare în pronaos. În pridvorul actualei biserici se regăseşte piatra funerară a unui ctitor ai primei biserici, Anghelina. Vechea biserică a fost construită în timpul domniei lui Matei Basarab, iar Ierarhul ţării Româneşti era mitropolitul Teofil. Iniţial, biserica a fost poziţionată prima dată în locul în care se află acum o cruce mare din piatră, monument istoric ce datează din 1647. Acesta a fost aşezat de boierii Socol, Marula şi de alţi ctitori ce se regăsesc pe cruce. La începuturile sale, lăcaşul de cult era construit din lemn, probabil cu scopul de a fi capelă boierească. Biserica pe care o vedem astăzi nu a avut de la început amvonul care se zăreşte acum, acesta fiind ataşat la 1909, construit de meşterii din parohie. Prima pictură a ctitoriei a fost realizată la sfârşitul secolului al XIX-lea de către zugravul Ionescu, ce provenea din Lucieni, care în anul 1910 semnează pentru pictura din interiorul din amvonul bisericii. În anul 1933 a fost din nou construit acoperişul, din tablă galvanizată, iar lucrarea a fost construită de fostul paroh Dumitru Bucur Ionescu. Biserica a avut nevoie de reabilitări serioase după cutremurul puternic din 1944. De atunci s-au făcut trei întărituri din fier de-a curmezişul bisericii, iar în acest fel a fost împiedicată înaintarea unor crăpături ce au apărut în urma cutremurului. Între anii 1930-1940 a fost construită o catapeteasmă splendidă din lemn de stejar, ce a fost foarte apreciată de vizitatorii lăcaşului. Sub păstoria preotului Spiridon Mihai a fost tencuit din nou interiorul bisericii, acest lucru întâmplându- se între anii 1963-1964. De asemenea, biserica a fost repictată de către pictorul Traian Trestioreanu, acesta a fost ajutat de Aghaton Marinescu – zugrav, şi Ion Ciubeanu – tencuitor frescă.. De curând, clopotul bisericii a fost mutat din turla de pronaos, construindu- se în curtea bisericii o clopotniţă cu schelet metalic. Biserica a fost tencuită pe exterior în 1998, şi au fost refăcute picturile exterioare în 2002.