29.11.2019 00:20

Biserica Brâncovenească Potlogi

Galerie foto

ŞTEFAN KHALIL

Biserica Brâncovenească Potlogi este un exemplu grăitor de artă brâncovenească, ilustrând, totodată, şi viaţa ctitorului acesteia, voievodul Constantin Brâncoveanu. Acest sfânt lăcaş de cult face parte din ansamblul brâncovenesc din comuna Potlogi, judeţul Dâmboviţa, aflat undeva la jumătatea distanţei între municipiul Târgovişte şi Bucureşti. Acest ansamblu a fost construit de către Voievodul Constantin Brâncoveanu în anul 1698, pe locul gospodăriei curţii boierului Dima. De asemenea, Sfântul Voievod – Martir Constantin Brâncoveanu a fost cel care a ctitorit biserica în anul 1683, cu hramul Sfântul M. Mc Dimitrie. Importanţa acestei biserici mai este reprezentată de faptul că aceasta este prima ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu, care deschide seria lăcaşurilor sfinte ce creează stilul brâncovenesc. Acesta este caracterizat prin: ornamentaţia bogată a ancadramentelor şi a coloanelor, pridvorul deschis: boltirea în semicilindru sau cu cupole sferice: decorul sculptat din piatră, dominat de motivele florale. Iniţial, biserica avea o singură turlă, aşa cum reiese dintr-o pictură mai veche a bisericii. În urma restaurării din anul 1904, a fost construită cea dea doua turlă, aşa cum se arată şi în prezent. Biserica are trei componente: un nucleu masiv de bază ce este corespunzător pronaosului, naosului şi altarului cu absida pentagonală căruia i se adaugă un turnuleţ în partea de nord. De-a lungul veacurilor, edificiul a cunoscut multiple transformări, ilustrate inclusiv în cărţile bisericii. Între anii 1901-1904, a avut loc o intervenţie majoră, iar pictura în frescă a fost acoperită cu straturi de suport ca bază pentru pictură în ulei realizată de Umberto Marchetti, astăzi înlăturată. De-a lungul deceniilor, pictura bisericii a tot suferit intervenţii: 1930 – pictori V.Georgescu şi M.Constantinescu, 1945 – pictor V. Blendea,1988 – Gh. Costiurin. O încercare de restaurare a monumentului a fost începută în anul 1982, rămânând nefinalizată până în 2010. În această perioadă, interiorul bisericii a fost plin cu schele lemnoase, iar serviciul religios s-a desfăşurat anevoios. Între anii 2010-2013, sfântul lăcaş de cult a fost restaurat integral, atât interior, cât şi exterior, aceasta implicând şi refaerea picturii în pridvor şi pronaos. În aceeaşi perioadă, în naos şi altar pictura a fost refăcută.