25.11.2016 00:19

"Asasinii economici" lovesc soarta României

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

Este evident astăzi pentru toţi românii că patria lor este cu fiecare zi, chiar cu fiecare oră, ucisă cu un sadism atât de feroce încât nu-ţi vine a crede că se întâmplă acum, la începutul celui de-al treilea mileniu după Hristos. Iar guvernul de strânsură tehnocrată al lui Dacian Julien Cioloş este un executant obedient al „asasinilor economici” multinaţionali. Căci, de un an de zile de când a fost adus pe căi, în niciun caz ortodoxe, în Palatul Victoria face ce face şi mai înfige un cuţit de măcelărie în viaţa şi aşa cumplit de nenorocită a locuitorilor ţării, din care mai bine de patruzeci la sută îşi duc traiul la pragul sărăciei sau sub acest prag. Ca atare, este îndreptăţită uimirea mea şi nu numai când anumite sondaje de opinie îl creditează cu peste 30 de procente în încredere pe actualul premier al lui Iohannis, un independent făţiş… aliniat politic. Este o aiureală pusă la cale… pas cu pas. Hai să vedem dacă a făcut ceva ca „asasinii politici” euroatlantici şi postsovietici să nu mai acţioneze criminal la fiinţa şi dăinuirea acestui popor. Aţi observat că a făcut cumva ceva? Nimic. Absolut nimic. Marele „asasin economic” aproape că a băgat în faliment România, împrumutul pe care i l-a acordat a întrecut monstruos pe cel făcut de Nicolae Ceauşescu, dar pe care-l investise în dezvoltare. Alţi asasini ne-au luat pe nimic o parte din resursele naturale, au devastat pădurile, au făcut praf şi pulbere impresionantul fond industrial românesc. Chiar Bruxelles-ul este unul dintre aceşti asasini. Un alt mare asasin este „imperiul răului” al lui Vladimir Putin. Şi pe mâna de gheaţă a căruia a dat industrii profitabile – cum este cea siderurgică – chiar guvernanţii postdecembri şti. Stupefiant, nu? Aceşti guvernanţi au fost complici, fără neam şi ţară, ai acestor asasini. Sper, dar mi-e teamă că este o iluzie pierdută, ca românii să-i pedepsească pe cei care încă îndrăznesc, sfidându-i, să candideze la actualele alegeri parlamentare, aşa cum merită, alungându-i din istorie. Şi după aia, punct şi de la capăt. Dar nu conform viziunii iohanniste, care s-a dovedit falimentară. Ci ca o dreaptă răzbunare.