27.03.2014 07:19
Aplauze pentru Mircea Diaconu
Galerie foto
ALINA MAVRODIN VASILIU
Marele actor Mircea Diaconu a mai repurtat ieri un succes răsunător. Peste 100.000 de români l-au aplaudat frenetic, mulți dintre ei cu lacrimi în ochi și cu speranțe uriașe că mesajul lor public ar putea să schimbe ceva pe scena politică românească. Un actor celebru a sperat că odată cu intrarea lui pe o nouă scenă publică, aceea a legislativului și a marilor decizii politice, ar putea să-i readucă pe colegii acestei noi scene cu picioarele pe pământ, în lumea reală, în lumea spectatorilor votanți.
Nu cred că-l poate acuza cineva pe Mircea Diaconu fiindcă și-a propus la un moment dat să lupte, din ipostaza de actor politic, pentru ca România să fie reprezentată la cel mai înalt nivel și de oameni ca el. Adică de oameni cu care să te mândrești, să prezinte încredere, pe care să-i votezi cu drag, de care să fii sigur că rezonează la necazurile și la marile tale așteptări de schimbare în bine, fie și măcar a imaginii acestei națiuni.
{GOOGLE_AD_BOX1}
Din păcate (sau din fericire, mai știi?), cariera politică a marelui actor s-a întrerupt mai ceva ca-ntr-o dramă shakespeariană plină de intrigi și de interese de familie. A fi sau a nu fi pe listele partidului care s-a folosit de imaginea lui Mircea Diaconu a fost, până de curând, o întrebare al cărei răspuns a căzut ca un trăznet pentru opinia publică: ceva e putred în politica din România! Ei, marii liberali, s-au dezis de Mircea Diaconu într-un moment în care, zic eu, ar fi avut nevoie de el mai mult ca oricând.
Abandonându-l pe Mircea Diaconu, și-au abandonat, de fapt, interesele, preferând să le slujească pe ale altora în acest an electoral. N-ar fi pentru prima dată, însă, când politicienii de top fac așa ceva în România, sacrificându-și-i pe cei mai buni dintre ei, din calcule obscure și meschine, chiar și cu riscurile de a-și atrage o uriașă antipatie publică. Asta au făcut și liberalii, în opinia mea, declarându-l pe marele actor Mircea Diaconu incompatibil, de fapt, cu interesele lor politice ascunse.
Vom vedea curând la vot ce se va alege de PNL după așa o strategie care seamănă mai degrabă cu o golănie. Păi, pe bune, cât să mai suporte și Mircea Diaconu atâta dispreț și atâtea măști false pe această scenă politică a dezinteresului național?! Nu i-o fi fost ușor să-și declare independența, dar și când a făcut-o, s-au încolonat în urma lui peste 100.000 de români și sunt sigur că dacă mai dura două-trei săptămâni campania de strângere de semnături, aduna mai multe liste decât tot PNL-ul la un loc.
Acest val uriaș de simpatie, de susținere publică nu poate fi neglijat de nici o instituție zdravănă la cap. Deși prevăd că unele, dacă se mai străduiesc mult să o facă, ar putea transforma într-un tsunami politic valul ăsta uriaș de semnături, pe ale cărui creste este purtat Mircea Diaconu spre Parlamentul European.