02.07.2019 00:19

Anthropocen – vremea Apocalipsei

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

O nouă şi primejdioasă eră a cuprins întreaga planetă Pământ. A debutat odată cu industrializarea planetei, iar pe măsură ce acest proces a evoluat rapid şi plurivalent, şi noua eră, cam de pe la 1800 încoace, a înregistrat exploziv dezvoltarea, cu dusîntors, plus-minus, unor mijloace de producţie, în pace şi război, care au deschis drumul spre „sfârşitul lumii”, de la folosirea combustibililor fosili, a hidroenergiei, la „dezlănţuirea nucleară”. Ea urmează, aşa cum au denumit-o geologii, holocenului (durata stabilită 10000 de ani; din grecul holos= întreg kainos=recent), nobilistul cercetător olandez, Paul Crutzen, botezând-o anthropocen.( Ca să traduc pe înţelesul tuturor: era omului recentă, prezentă, în care fiinţele raţionale ale planetei „sunt pe punctul de a depăşi forţele naturii”. (De la grecescul anthropos=om). A nu se lua în sensul marxist/materialist ştiinţific triumfalist al „luptei cu natura“, ci în cel al unui grav avertisment: omul, în evoluţia sa industrială/postindustrială, de la „coşul de fabrică”, la electronizarea existenţei sale, şi biotehnologie, şi „cucerirea Cosmosului”, a devenit indubitabil, o „forţă geofizică planetară”. Dar, dintr-o inconştienţă, a stricat „maşinăria climaterică”, fiind letal „efectul de seră”, iar riscurile - nimicitoare. Previziunea specialiştilor: dacă omul nu va renunţa să mai fie o „forţă geofizică”, reinventându-şi managementul existenţei, peste 16000 de ani va fi doar o amintire, tragedie amintind de extincţia dinozaurilor de acum 65 milioane de ani, la apusul Cretacicului. Atunci „holocaustul dinozaurilor” a fost, fără vina lor, efectul unui bombardament cosmic, care le-a luat „dreptul la existenţă”. În anthropocen, însă, omul îşi ucide cu de la sine putere acest drept. Printr-o „bună“ ştiinţă… inconştientă. Urmează Apocalipsa. Căci, stricând „maşinăria climaterică”, distruge şi ordinea geopolitică a lumii.