08.09.2014 00:19
Am trimis anonimele la autorități
Galerie foto
ALINA MAVRODIN VASILIU
De-a lungul celor 20 de ani de presă, mi-au ajuns nu doar la urechi, ci și sub ochi o grămadă de informații. Mai multe rele decât bune! Asta-i normal, zic jurnali știi cu ștate vechi în meserie, fiindcă nimeni n-o să-ți „sesizeze” ceva de... bine. Din cele rele... cu nemiluita!
{GOOGLE_AD_BOX1}
Au curs valuri de cerneală de dragul scrisorilor deschise în paginile acestui cotidian incomod și independent, care s-a luptat încă de la înființare cu minciuna, corupția, abuzul și incompetența. Am deschis chiar și două rubrici, din respect pentru cititorii-scriitori de sesizări, la „Poșta redacției”: prima era „Dureri împărtășite prin scrisori deschise”, iar cea de-a doua, drept răspuns la prima, era „Autoritățile în dialog cu cetățenii”. Să vă explic de ce zic „era” una, „era” alta, ca și cum azi n-am mai avea rubricile cu pricina.
Le avem, dar... Într-o vreme de nărăvașă democrație în Dâmbovița, cele două rubrici erau aproape zilnice, semn că societatea civilă era vie, cu simț de răspundere și cu mari nădejdi de îndreptare a problemelor sesizate. Abuzuri erau și pe-atunci cu duiumul, că nu degeaba umpleam ziarul cu ele, dar oamenii aveau curajul să-și verse ofurile făcându-și cunoscută nu doar identitatea, ci și adresa de domiciliu. Vremurile s-au schimbat mult. Și nu în bine! Abuzurile s-au înmulțit simțitor, aroganțele autorităților s-au multiplicat în nesimțire. Dar ce să vezi, sesizările semnate cândva cu nume și prenume s-au rărit.
Locul lor le-au luat însă... anonimele. Dar ce anonime! Groase și stufoase! Personajele individuale care ne sesizau în trecut s-au transformat în personaje colective anonime: „un grup de români care nu mai cred în nimic”, „un grup de iubitori ai naturii”, „un grup de iubitori ai pădurii”, „un grup de iubitori ai agriculturii”, „un grup de cetățeni revoltați de nepăsarea autorităților”, „un grup de exasperați”... Te înfiori când le citești anonimele și te crucești ce grupări de crimă organizată par să-și fi făcut culcuș în poalele instituțiilor statului. De n-ar fi anonime, le-am publica necondiționat.
Rubricile de la „Poșta redacției” există încă. Dar cum „grupul” sau „grupurile” se feresc să-și asume răspunderea pentru acuzațiile grave pe care le aruncă pe piața publică, nici noi nu ne putem asuma răspunderea să le publicăm anonimele. Am fi de-a dreptul iresponsabili să o facem. Nu zic că cei care au făcut-o sunt! Se prea poate doar ca ei să-i cunoască pe autorii „anonimelor” și să păstreze astfel confidențialitatea surselor. Dar de răspundere în fața legii nu pot scăpa nici unii, nici alții. Și-apoi, știind cât de periculoasă este practica anonimelor cu damf de delațiune, nu vreau să fim tocmai noi cei care să o încurajăm, dându-i o spoială democratică sub masca libertății de exprimare.
Și totu și, țin să precizez că insensibili nu am rămas la anonimele pe care le-am primit. Și nici pasivi! Tocmai de aceea, țin morțiș să îi asigur pe cei care ni le-au trimis că le-am citit și recitit. Apoi le-am trimis pe toate spre știință și verificare unor instituții publice și organe abilitate ale statului. Respectivelor autorități le-am făcut precizarea că, deși dezavuăm sesizările anonime, ne facem totuși datoria să le investigăm jurnalistic, dar și cu sprijin oficial, întrucât faptele sesizate sunt de prea mare interes public și pot avea (dacă nu cumva au deja!) consecințe sociale grave. De îndată ce primim răspunsurile autorităților sesizate, le vom publica. Rubricile ziarului le așteaptă. Până atunci însă, îi invit respectuos pe autorii anonimelor să mă contacteze cu încredere la redacție, să aducă și probe la ce au reclamat, să ne privim în ochi și să ne asumăm împreună răspunderea pentru publicarea sesizărilor. Nu de alta, dar dacă sunt întru totul adevărate, merită să iasă din anonimat. Sunt prea bine scrise!