18.05.2016 00:19

Alo, mai e cineva la Cotroceni?

Galerie foto

GEORGE COANDĂ

Dacă cineva a mai avut vreo îndoială că România are regim de colonie, cred că, începând de vineri, 13 mai, anul de (dis)graţie 2016, nu mai are. Proba indubitabilă a fost ieşirea aia premeditată la rampa Parlamentului a onorabilului domn ambasador al Washingtonului, Hans Klemm, la Bucureşti care, cu un surâs, şi viclean, şi superior în colţul gurii, l-a bătut protector pe umăr pe exmatriculatul din rândurile PSD, văr al lui Mihai Viteazul, Zorro al Olteniei, Valeriu Zgonea, şi, uite-aşa în văzul lumii l-a mângâiat părinte şte pe creştet, lăudându-l (pentru ce?) şi dorindu-i o lungă păstorire a Camerei Deputaţilor, că, very well, doar cu acest brav bărbat de stat este hotărât să colaboreze în... binele României (!?)

Este demn de reţinut faptul că vizita oficială a domnului ambasador al marelui Licurici a avut loc în măreţul palat al Parlamentului – ca să nu iasă vorbe – exact a doua zi după tăierea panglicii inaugurale la Deveselu Military Base – faimosul Scut antirachetă -, ceea ce, ne spune with precision hârşitul nostru fler gazetăresc, nu este o pură întâmplare. Ba din contră. Pentru că excelenţa sa domnul ambasador al SUA a dat cu flit celor mai elementare uzanţe diplomatice în vigoare. Cred că a avut ordin de la White House, direct din Oval Office, ca să-l proptească pentru long time pe Zorro – Zgonea în vârful Camerei Deputaţilor, îndemnându- l să se bată, zi de vară până-n seară, cu fioroasa corupţie mioritică. Întrebarea cu chichirez e de unde şi de când această „American love” pentru fiul prazului. Nu cumva, şi cred asta, Zorro – Zgonea s-a dus cu jalba-n proţap la Embaay Of SUA, adică cu mâna-ntinsă, zgonind, pardon, zvonind ceva pe-acolo? Da, asta e.

Şi ambasadorul marelui Licurici, primind „ordinul de zi” de la Washington D.C., l-a pus mintenaş în aplicare. Şi dacă descifrăm mai adânc în cele întâmplate iată ce este de priceput: bă, românaşilor, v-am făcut Scut că, altminteri, vă ia-n cioc şi vă papă ţarul Putin, aşa că pe aci comandă Statele Unite. Vrând-nevrând, ne aducem aminte că, până-n 1964, comanda venea de la Kremlinul roşu. Până atunci, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Moscovei la Bucureşti fusese un adevărat guvernator gubernial care bătea cu pumnu-n masă de se zguduiau pereţii de la C.C. şi Marea Adunare Naţională. Dar a venit şi un moment prielnic când românii au spus NIET! Păi, Doamne iartă-ne, ce făcurăm, estimp, căzurăm din lac în puţ? Oricum, ce se petrecu, deunăzi, la întâlnirea oficială dintre domnii Klemm şi Zgonea nu e de luat în glumă. E chestie de real politics: dacă suntem în NATO, suntem, nu-i aşa, la ordinul Statelor Unite, şi dacă suntem la ordin, luăm poziţia de drepţi şi răcnim: yes, sir! Nu ne mai aparţinem. Şi atunci cum rămâne cu strigarea aia a „tinerilor frumoşi şi liberi” din noaptea de pomină de 14 decembrie 2014 – a alegerilor prezidenţiale – că ne-am fi luat ţara înapoi. Alo, herr Iohannis, mai sunteţi pe la Cotroceni? Am impresia că vă va lua locul, dacă nu cumva l-a luat, ambassador (guvernatorul) of SUA la Bucureşti. Pa şi bye-bye!