02.12.2016 00:19
6000 cu succes
Galerie foto
GEORGE COANDĂ
Era în iunie al anului 1994, o vară, deci, învăluind Cetatea Târgoviștei cu tandre arpegii de lumină. Până atunci, cotidianul „Dâmbovița” – „bătrânul ziar” cum îi spuneau cititorii săi de pe meleagul județului cu același nume – fusese, cu excepția unor publicații efemere, singurul de pe „piața presei” de după revoluția din ’89. Părea ceva ciudat ca, odată cu apariția lumii democratice în România, să nu fi existat până atunci și alternativa de presă, concurență, ceva altfel, în stare să ofere cititorului de ziar o altă perspectivă. Dar, doi oameni încă tineri, personalități culturale binecunoscute, artista scenei muzicale Alina Mavrodin și jurnalistul Teodor Vasiliu, și-au luat, cum se spune, inima-n dinți, știau în ce aventură se lansează, și-au asumat riscul, și, hotărâți, după un experiment reușit, și am numit „Jurnalul de Pucioasa”, au oferit alternativa democratică, concurențială, „Jurnalul de Dâmbovița”. Și la nașterea oficială a acestui nou „produs de presă”, oficiată pe Bulevardul „Regele Carol I”, pe atunci al „Castanilor”, la Casa de Cultură a municipiului Târgoviște, astăzi Teatrul „Tony Bulandra”, am avut șansa să iau parte ca trimis al „bătrânului ziar”, devenit concurentul pe piață, „Dâmbovița”.
Și chiar din clipa fastă a acestei iviri curajoase, „Jurnal de Dâmbovița” a fost un adevărat „boom de presă”. Apoi, timpul s-a scurs în clepsidră în favoarea noului născut în mass media – cum a început să fie numit, pe englezește, domeniul de exprimare al presei – a făcut și face istorie, cel ce deapănă acum amintiri a ieșit la pensie, iar bunul său prieten Teodor Vasiliu, pentru toți cei ce-i sunt apropiați sufletește, dar și pentru alții, care-i apreciază spiritul bonom, Tedi, mi-a oferit cu generozitate colaborarea, asta ca să nu-mi „ies din mână” și să-mi duc mai departe, până când voi-va bunul Dumnezeu, meseria de gazetar profesionist. Și iată, așa, de când Tedi mă lasă în voia-mi să „scriu la ziar”, s-au scurs în clepsidră clipele unui deceniu și ceva. Și în toată această vreme am fost martorul „în direct” al bătăliilor pe care „Jurnal de Dâmbovița” le-a dus cu luciditate, pe fază, deontologic, mereu motivat, cu derbedeii politici, cu distrugătorii economiei dâmbovițene, cu cancerul corupției, angajându-se în bătălii ofensive menite să salveze, pe cât s-a putut, de hachițele și racilele tranziției dintr-un „capitalism sălbatic” un străvechi și istoric județ românesc. Astfel că, nu în zadar, „Jurnal de Dâmbovița”, care a devenit, cu autoritate, „lider în mass media dâmbovițeană”, a fost subtitrat „Incomod și independent”. Și așa a fost. Și așa a rămas. Și așa va fi. Și din iunie 1994 pe temelia „Jurnalului” s-a edificat prestigiosul Trust Artpress: ziar, televiziune, radio, agenție de publicitate, editură, tipografie și rețea de difuzare. Și și-a mai adjudecat ceva esențial: a devenit o veritabilă școală de presă, de aici luându-și zborul adevărați profesioniști ai presei.
Strădania întemeietorilor, Alina Mavrodin Vasiliu și Teodor Vasiliu, așa cum se spune în termeni didactici, și-a atins atunci scopul. Trustul Artpress s-a înscris cu literă majusculă în istoria contemporană a presei românești. Iar, între timp, „Jurnal de Dâmbovița”, numericește socotindu-i aparițiile, a atins vârsta deplinei maturități și notorietăți: NUMĂRUL 6000. Cu succes. Și martorul de acum 22 de ani, din momentul ivirii în lumea presei românești a acestei altfel de alternative jurnalistice, simte cum îl cuprinde o stare de melancolie. Și satisfacția de-a fi colaborator al unui ziar incomod și independent, lider în mass media.
LA MULȚI ANI
„JURNAL DE DÂMBOVIȚA”!