25.03.2021 00:19

Țicniți... neoparentali bruxellezi

Țicniți... neoparentali bruxellezi
Galerie foto

GEORGE COANDĂ


Pentru orice minte lucidă este de înțeles că omenirea, în decursul istoriei, prin înseși resorturile care au pus-o/ o pun în mișcare, și pe care ea și le făurește într-un proces continuu de autodepășire/ autodevenire, pe ductul evoluției se adaptează la noile condiții, rupând, uneori violent (revoluții) ancrasaje, însă nu întotdeauna – pentru c-ar fi nefiresc – renunță la anumite, existențial imanente, cutume sociale, familiale, morale. Cu toate că, nu o dată au existat încercări de a fi impuse, cu anasâna, alte norme de comportament (forme fără fond) care, așa cum corect a observat/ condamnat Eminescu acum un veac și mai bine, nu se potrivesc, ba, dimpotrivă, aduce mari prejudicii etosului românesc, au fost respinse, ca un corp străin, pentru că experiența social-morală nu le-a putut/ nu le poate asimila. Așa și acum – și am mai vorbit pe tema asta, dar recidivează obsedant de paranoic – când niște euro funcționari de pe la Bruxelles și Strasbourg, zor-nevoie, gaia-mațu, niște țicniți ai globalizării – bineînțeles că au primit ordin – vor ca Parlamentul European să impună obligativitatea renunțării la sacrele apelative familiale „tată” și „mamă” fiind înlocuite cu „părinte 1” și „părinte 2”. Nu-i așa că mare-i dandanaua asta? Da, țicneală veritabilă, o, Doamne! Cică apelativele „tată” și „mamă” ar fi o gravă jignire adusă minorității sexuale LGBT, unde, în cazul căsătoriilor între două persoane de același sex, deja oficializate în lumea civilizației euroatlantice, și care adoptă copii, aceștia vor fi obligați să se adreseze cu „dragă părinte 1” și cu „dragă părinte 2” (!!!) Eu unul, și nu numai eu, ci și milioane de oameni neobroci?i de bezna... minții, nu pot admite că în locul democrației liberale, de care se face atâta gargară, vom fi încarcerați într-o dictatură/ tiranie în care, ca în romanul lui Orwell „1984” ori ca în țarismul stalinist, un Big Brother/ Tătuc al popoarelor îți dă ordin, pe care trebuie să-l execuți, fără crâcnire, altfel te așteaptă plutonul de execuție sau ocna pe viață, să-ți ucizi tatăl și mama pentru că nu sunt pe placul tartorului suprem și să te lepezi de Dumnezeu închinându- te la „Fiara apocaliptică”. Nu știu ce mă face să cred că, după ce am reușit să scăpăm – prăbușindu-l cu inrecidibil curaj, totuși, pare-se manipulat-, din lagărul de concentrare al comunismului sovietic marxist leninist, am fost atrași, momiți cu perversă viclenie, în lagărul de concentrare al neomarxismului – paradoxal, nu? -, de fapt al internaționalismului îmbrăcat în blana de lupt a corporatismului cosmopolit masonic globalizator. Eu înțeleg că, doar, nu-i așa, sunt ființă rațională, înțeleg, deci, că lumea omului este, logic, și dialectic, în perpetuă mișcare, că, în condiția sa de a fi, apar ciclic transformări necesare, dar depinde cum se face saltul de la cantitate la calitate în așa fel încât, în loc să ducă această lume în sus, în lumină, pe spirala timpului și a istoriei, să n-o arunce în haos, în neființialitate. țicniții de la Bruxelles și de la Strasbourg, fără tată și fără mamă, sunt convins, pun în operă, una tragică, ordinele unui Big Brother/ Tătuc, al popoarelor pentru care Dumnezeu este o ficțiune și copiii săi, națiunile, un eșec, și al Lui, și al istoriei. Și, atunci, Doamne, ce căutăm noi în acest lagăr de concentrare al THE NEW NEO-MARXIST WORLD ORDER/ Noua Ordine Mondială Neomarxistă?