GEORGE COANDĂ

De peste un sfert de secol am aşteptat, privind spre orizontul geopolitic al Mării Negre, ca marina militară românească să ridice Tricolorul patriei la catargele unei flote puternice, în stare să riposteze atâtor primejdii care ne pândesc dinspre peninsula – portavion Crimeea, dar şi dinspre invadatorul şi fundamentalistul spaţiu islamic.

Atunci când România, ieşind din „dispozitivul de luptă” al Tratatului de la Varşovia a „schimbat de front” fiind integrată în NATO, a fost condiţionată să ia unele măsuri de redimensionare a armatei naţionale, însă nenorocitul factor politic de comandă (guvernul, Parlamentul, Preşedenţia) a luat cu obedienţă poziţia de drepţi, yes sir, şi, cuprins de fervoarea unui tembelism antiromânesc, a dezarmat (tehnică de luptă) şi a demobilizat (pensionând in absurdo, cadre bine profesionalizate şi reducând catastrofal oştirea), astfel încât a lăsat ţara în bătaia furtunii. Ca atare, şi flota aproape că a sabordat-o şi, ca să nu fie apărate coastele, uite, vin de patrulează în apele Mării Negre, crucişătoare, distrugătoare, fregate şi submarine sub fâlfâirea drapelelor S.U.A., Marea Britanie, Franţa, etc. În sfârşit, ăia de ne conduc, speriaţi de moarte că o putem păţi, şi asta pentru că NATO ne-a dat clar de înţeles că, la primul atac, nu ne sare imediat în ajutor, ci trebuie să ne apărăm noi mai întâi, s-au hotărât să reînarmeze modern şi corespunzător flota. Şi dacă e să luăm în seamă vestea pe care a dat-o naţiunii ministrul Apărării Naţionale, în curând vor apărea în rada de la Constanţa şi în ailaltă de la Mangalia vreo 16 nave militare noi şi trei submarine, aşa cum a avut România în al Doilea Război Mondial, de-i băgase pe marinarii bolşevici ai lui Stalin în groază. Asta da veste. Că românii se vor simţi apăraţi şi la malu’ mării, prăjindu-se vara la plajă cu pace-n suflet. Dar teamă-mi e să nu fie o vorbă-n vântul Mării Negre, aşa cum ne-am ales cu mii de kilometrii de autostrăzi doar pe hârtie.