Motto: „Ne-am luat ţara înapoi”

(Klaus Werner Iohannis, după „votul popular” din 16.nov.2014)

ALINA MAVRODIN VASILIU

Cei care cred că luptele politicianiste s-au încheiat odată cu „votul popular fenomenal” de duminică se înşală amarnic. Chiar ziua de astăzi se prea poate să aducă unele surprize de mari proporţii. Şi nu doar pentru cei care s-au grăbit să golească sticlele de şampanie în noaptea de 16 noiembrie, ci şi pentru cei care cred că nu pot fi mai învinşi de-atât. Eu sunt convinsă, şi nu de ierialaltăieri, că Traian Băsescu nu şi-a spus încă ultimul cuvânt în această afacere electorală prezidenţială.

De altfel, n-a făcut niciun secret din asta. Pot să pun chiar un pariu cu oricare dintre dvs. că cel care este încă preşedinte al României nu se va lăsa până nu le va scoate politica din cap şi celorlalţi copreşedinţi ai USLului cel mult votat în 2012, asasinat şi apoi resuscitat electoral. Atât cât îl cunoaştem pe Traian Băsescu, este evident că nu se va mulţumi doar cu centrifugarea lui Crin Antonescu din prim-planul vieţii politice.

Ne-a dovedit-o din plin lecţia pe care i-a administrat-o lui Victor Ponta şi pe care cred că e gata să le-o dea şi altora, inclusiv lui Klaus Iohannis. Chiar astăzi, la o adică! Doar că în cazul celui din urmă, ajuns printr-un miracol cel dintâi după „votul popular fenomenal”, aşa cum l-a botezat ieri, se mai pot negocia încă termenii victoriei. Să nu uităm că cei care l-au făcut acum preşedinte pe Iohannis sunt chiar cei care ştiu pe de rost cum a ajuns de două ori Traian Băsescu preşedinte. Adică se cunosc bine unii pe alţii. Ca pe propriile buzunare. Cred că oricare dintre alegătorii simpli şi de bună credinţă, ca şi ignoranţii cei atât de grotesc manipulaţi pe reţelele de socializare, ar muri pe loc dacă ar asista (nevăzuţi-neauziţi!) la negocierile din tabăra victorioşilor. N-ar scăpa teferi nici cei care ar avea curiozitatea să vadă şi să audă cum îşi negociază învinşii coabitarea cu noul învingător surprinzător Iohannis.

De ce spun toate astea? Păi dintr-un motiv cât se poate de banal: prezidenţialele din 2014 duhnesc a trădare de la o poştă în tabăra învinşilor, iar trădătorii de profesie despre care am mai scris îşi vor cere acum răsplata. Şi o vor primi! Exit poll-urile de duminică reprezintă şi ele o dovadă a trădării bine făcute. Sociologii cei savanţi ar trebui să dea paralele înapoi după o aşa escrocherie. Sau, dacă îşi asumă „ştiinţific” exit poll-urile de duminică şi sondajele din ultima săptămână, să iasă public şi să explice rezultatele finale de infarct naţional. Că doar n-o fi venit ACL-ul cu 2 milioane de voturi aduse de prin casele liderilor săi pe care să le verse pe şustache în urne, pe la spatele alegătorilor. O asemenea răsturnare de situaţie, care să facă dintr-un învins garantat de toate sondajele drept câştigător detaşat al alegerilor prezidenţiale, la o diferenţă de aproape 10%, este, cum laconic a etichetat Liviu Dragnea, „un fenomen”.

Despre el, despre acest „fenomen”, nimeni nu a părut însă dispus să vorbească nici duminică şi nici ieri. Ai zice că-i taie cineva limba dac-ar face-o, sau craca de sub picioare. E foarte posibil şi ca cei care ar îndrăzni totuşi să vrea să dezlege misterele „votului popular fenomenal” de duminică să nu se aleagă cu altceva decât cu sudălmi în piaţa publică. Pentru calmarea spiritelor, că doar i-am văzut şi i-am auzit pe „protestatari” cât de „spirituali” erau duminică seara, om fi asistat de fapt la acele declaraţii şoc făcute de Victor Ponta şi Liviu Dragnea. Că altfel nu pot să mi le explic. Nu cred însă că ele vor putea pansa rănile sufleteşti ale votanţilor lui Victor Ponta.

Cât despre entuziasmul alegătorilor lui Klaus Iohannis, am o bănuială că în scurt timp se va tempera, după ce se va risipi ca un fum vraja electorală care l-a alimentat. Cu toate acestea, nici nu pot să nu-i dau dreptate lui Iohannis când spune: „cineva trebuie să suporte consecinţele votului catastrofal din Diaspora”. Acel „cineva”, până una-alta, este poporul român. El va suporta consecinţele acestui vot. Începând chiar de astăzi le vom vedea. Şi când spun asta nu mă refer doar la demisii de onoare, la o eventuală cădere a Guvernului Ponta, la decapitări politice zgomotoase în tabăra învinşilor şi la consecinţe- şoc în tabăra celor care cred că Iohannis i-a făcut şi pe ei învingători. Olecuţă de răbdare dacă mai avem, s-ar putea să aflăm că duminică poporul român a trăit de fapt o „fenomenală” victorie a înfrângerii voinţei sale. N-ar fi pentru prima dată!

www.alinamavrodin.ro