Obținută greu, și după o partidă modestă din punct de vedere spectacular, victoria de la Buftea, cu CS Tunari, era absolut necesară pentru echipa târgovișteană. În primul rând, pentru menținerea în fruntea clasamentului Grupei B, alături de CSA Steaua București. Pe un gazon mult mai bun decât cel de la Tunari, și cu un antrenor nou, Dan Alexa, gazdele și-au dorit enorm victoria, fiind singura lor șansă de a mai spera la salvarea de la retrogradare.

Au avut perioade bune de dominare, dar au ratat copilărește. Și acestea se întâmplau după deschiderea rapidă a scorului în minutul 4, când Ivan Pesic marchează din interiorul careului mare, după o pasă cu călcâiul a lui Bogaciuc. Dominarea gazdelor se concretizează după o fază confuză, prin autogolul lui Hysen Memolla care, încercând să-i sufle balonul lui Leca, îl deviază în proprie poartă. Pe un joc de dominare al gazdelor, Chindia revine în avantaj înainte de pauză, când Zivkovic își arată, din nou, valoarea de atacant, ca în partida cu Metaloglobus, înscriind lejer din marginea careului mic, după ce mingea lovise bara la șutul lui Matiș.

Cu mâinile în părul vâlvoi, și cu sonorul dat la maxim, Dan Alexa pare un leu înfuriat care nu poate prinde prada. Se liniștește când Adrian Petre îl păcălește pe Cornel Dinu și înscrie cu capul în poarta lui Iustin Popescu, excelent și în această partidă, în care a scos o... duzină de șuturi, pe care scria gol.

Rezultatul final îl stabilește tot Zivkovic, intrând astfel în rolul de atacant autentic al Chindiei. În apărare s-au comis unele greșeli, poate și din cauza insistenței, aproape permanente, a gazdelor pe atac, dar nu voi rămâne asupra lor, antrenorul le are, desigur, în vizor. Importante sunt victoria și optimismul din sânul echipei, care conferă liniștea pe care Diego Longo a invocat-o de atâtea ori în discursurile sale. Acum, are!

Deși am ajuns târziu la stadionul din Buftea, din cauza unor probleme de trafic, și văzând meciul mai mult pe net, am rămas plăcut impresionat de... amiciția grupurilor de suporteri și de solidaritatea copiilor lor care, parcă se cunoșteau de când s-au născut. Desigur, pe-ai noștri i-am recunoscut după eșarfe. Victoria aceasta, obținută într-un cadru de primăvară autentică, poate fi un preambul pentru partida de sâmbătă cu Concordia Chiajna și, prin rezultat, o răzbunare pentru partida din campionatul regular care ne-a blocat drumul spre play-off.

De altfel, tocmai partidele acestea, cu echipe care au același obiectiv, revenirea în primul eșalon al țării, sunt cele care contează acum, în acest play-out. Concluzionând, putem afirma că victoria Chindiei cu CS Tunari a fost una un pic exagerată, față de desfășurător, dar meritată, mai ales pentru minunile lui Iustin Popescu, despre care noul antrenor de la Tunari a spus că este, realmente, un portar de SuperLigă. Că obiectivul atins nu mai suportă concluzii negative și, în plus, fructele toamnei trebuie să iasă acum din floare! Iar noi, suporterii, să fim sâmbătă pe stadionul „Eugen Popescu”, altă imagine față de cea din Buftea.