❚ Deşi a început cariera de sportiv la baschet, acesta a trecut spre karate, iar rezultatele obţinute de acesta sunt cu adevărat impresionante, Lupaşc reprezentând un nume important chiar şi în sportul naţional ❚ „Poate cel mai interesant moment a fost în 2018, atunci când am câştigat la categoria mea, era anul centenar. Colegii din Moldova mi-au dat steagul lor, l-am legat de steagul României, am urcat pe podium şi a cântat imnul Rusiei” ❚ „Vin destul de mulţi copii la karate. Copilul român nu trebuie să stea drept, ci trebuie să se joace. Ai mei fac jocuri marţiale, iar peste câţiva ani îşi dau seama de ce au învăţat” ❚ „Mi-a plăcut competiţia, e partea cea mai frumoasă de la un concurs, momentul în care eşti în sală şi îţi vezi adversarii”

COSMIN SAVA

Scriitor, istoric, dar şi de 19 ori medaliat cu aur la Mondialele de Karate, Vasile Lupaşc este o figură importantă în peisajul dâmboviţean, atât prin lucrările sale, cât şi prin rezultatele obţinute în plan sportiv. Deşi a început cariera de sportiv la baschet, acesta a trecut spre karate, iar rezultatele obţinute sunt cu adevărat impresionante, Lupaşc reprezentând un nume important chiar şi în sportul naţional, ţinând cont de faptul că este de 19 ori campion mondial.

„Când jucam baschet, nu îmi păsa foarte mult să câştig”

Sportivul a transmis că în anul 2018 a avut parte de cel mai interesant moment al carierei, fiind nevoit să se confrunte cu o gafă a organizatorilor. Lupaşc spune că Europeanul care va avea loc în acest an la Târgovişte, va fi ultima competiţie la care va mai participa. „Încă mai concurez, trebuie să fiu în formă. Merg la sală, scriu cărţi, fac karate, pentru că am vrut un sport individual. Am început cu baschet, încă mai joc de două ori pe săptămână. Mi-a plăcut competiţia, e partea cea mai frumoasă de la un concurs, momentul în care eşti în sală şi îţi vezi adversarii. Esenţa spirituală a sportului e să câştigi. Când jucam baschet, nu îmi păsa foarte mult să câştig, îmi plăcea să mă joc. Poate cel mai interesant moment a fost în 2018, atunci când am câştigat la categoria mea, era anul centenar. Colegii din Moldova mi-au dat steagul lor, l-am legat de steagul României, am urcat pe podium şi a cântat imnul Rusiei, iar reacţia mea a fost vehementă, deşi regulamentul nu permitea un asemenea lucru”

„Am muncit râzând”

„Oriunde există susţinere, se face performanţă. Vin destul de mulţi copii la karate. Copilul român nu trebuie să stea drept, ci trebuie să se joace. Ai mei fac jocuri marţiale, iar peste câţiva ani îşi dau seama de ce au învăţat. Nu fac nicio selecţie, las părinţii să vină să-i înscrie. Eu am făcut performanţă la fel, mergeam în parc cu colegii şi râdeam cu lacrimi. N-o să mai particip la Campionate Mondiale, vom avea un European la Târgovişte, atunci e un prilej bun de a vedea cum arată la noi performanţa, apoi nu voi mai concura. Eu am spus că nu te poţi lăuda cu talentul, dar noi am muncit râzând tot timpul. M-am tot gândit dacă să mai concurez sau nu, am făcut un calcul simplu după primele medalii câştigate şi am văzut reacţia oamenilor din alte ţări. Începeau să descopere România, mi-am dat seama că e bine cât pot să câştig, pentru că imaginea României se schimbă. Mi-a plăcut mereu să particip, să mă antrenez, nu m-am gândit niciodată să renunţ total, dacă faci cum trebuie karate, e un sport foarte bun”