❚ Cine are noroc să ajungă cu varza în pieţe o vinde cu 1,50 lei/kg, însă direct de la producător, preţul coboară drastic şi se vinde cu 30-40 bani/kg, cei care câştigă cu adevărat din această a doua variantă fiind samsarii ❚ Culmea este că ţăranii asta ştiu şi asta fac, nu au cum să renunţe la singura îndeletnicire care le asigură un venit ❚ Deşi au ajuns la concluzia că doar uniţi într-o asociaţie ar avea cum să impună preţul şi condiţiile, de la zis la făcut e cale lungă

CORVIN DUMITRICĂ

Ţăranii din comuna Lunguleţu, unul dintre cele mai mari bazine legumicole din ţară, se tem că anul acesta nu îşi vor mai recupera nici măcar investiţia făcută în cultura de varză. Legumicultorii spun că vând varza cu un preţ foarte mic, deşi cheltuielile făcute de-a lungul anului au fost foarte mari.

Cine are noroc să ajungă cu varza în pieţe o vinde cu 1,50 lei/kg, însă direct de la producător, preţul coboară drastic şi se vinde cu 30-40 bani/kg, iar cei care câştigă cu adevărat din această a doua variantă sunt samsarii.

Culmea este că „scenariul” se repetă an de an, însă ţăranii asta ştiu şi asta fac, nu au cum să renunţe la singura îndeletnicire care le asigură un venit:

􀁺 „Muncim degeaba, nu câştigam mai nimic. Am cheltuit foarte mult şi nu scoatem nici jumătate, fără să mai adăugăm munca noastră. A fost şi un an secetos, a trebuit să irigăm şi aşa a fost un cost suplimentar”.

􀁺 „Nu se merită. Da aşa ne-am obişnuit, să cultivăm pe fiecare an. Este o comună cu tradiţie în cultivarea de varză, dar cred că foarte mulţi o să renunţe pentru că sunt cheltuieli foarte mari, iar preţul la angro e foarte mic”.

􀁺 „Stăm zile întregi aici, cu tone de varză, în speranţa că vine cineva să o cumpere. De cumpărat o cumpără, dar la un preţ foarte mic. Suntem nevoiţi să o dăm aşa, cum vor ei. Este foarte greu. Am cheltuit foarte mult şi nu ne alegem cu nimic. Câştigă alţii pe munca noastră”.

􀁺 „Varză avem şi e de calitate foarte bună. Păcat că nu e plătită. O vindem aici cu 30-40 bani/kg, iar în piaţă am văzut că ajunge cu 1,4-1,5/kg. ªi atunci cine câştiga? Noi? În niciun caz”.

Acestea sunt concluziile amare ale fermierilor dâmboviţeni, învăţaţi cu munca şi neştiind încotro s-o ia pentru câştiguri mai mari. După ani întregi de chin, ei au ajuns la concluzia că doar înfiinţarea unor asociaţii i-ar ajuta, însă e uşor de zis din gură, de la teorie la practică e cale lungă. Doar în asociaţii s-ar putea stabili un preţ de plecare pentru marfă, iar ei ar fi câştigaţi.

Dacă lucrurile nu se vor schimba, şi cel mai probabil nu se vor schimba, legumicultorii spun că foarte mulţi vor renunţa la cultura de varză şi se vor orienta spre altele ceva mai profitabile.