GEORGE COANDĂ

…s-a ivit peste noapte în buricul municipiului Târgovişte. Statuia ecvestră a Întregitorului de ţară Mihai Viteazul a fost vopsită cu smag auriu. Îţi rămâne mintea-n loc de atâta profanatoare imaginaţie a unor nepricepuţi într-ale monumentalisticii statuare.

Nicăieri prin lumea civilizată, câtă am bătut-o-n lung şi-n lat, nu mi-a fost dat să văd o asemenea nefericită maculare a unui monument de for public. Ba da, ierte-mi-se lapsusul de moment, am văzut şi ştiţi unde? Pe meleagul judeţului Dâmboviţa, într-un oraş din sud, tot în buricul urbei, aici, statuia ridicată de demult în amintirea ostaşului erou căzut pe frontul primului Război Mondial fiind văcsuită, în urmă cu un deceniu, într-o culoare auriu murdar. Fixaţia asta a unora de a auri după ureche monumentele de for public, numai pentru că sclipiciul aurului ar lua ochii trecătorului, mi se pare o idee cel puţin nefericită. Şi cum am ceva pricepere în domeniu, ca specialist în culturi şi civilizaţii, simt o îndreptăţită revoltă când îmi este dat să văd o asemenea aiuritoare şi insultătoare smăguire a unui monument cu profundă simbolistică istorică, fiind această surprinzătoare „punere în valoare” o siluire a Istoriei. Mă întorc la Târgovişte, un oraş în care monumentele istorice sunt lăsate să le macine adânc cariul vremii, iar când unele, cum este cazul ansamblului monumental de la Curtea Domnească, intră într-un proces de reabilitare, sunt lăsate pe mâna unor pseudospecialişti afacerişti, care pe deasupra, sunt şi… recompensaţi cu fel de fel de distincţii. Cred că astfel s-a întâmplat şi în cazul statuii ecvestre a lui Mihai Viteazul, şi aşa o operă sculpturală neconvingătoare, dar vopsită, aiurea-n tramvai, cu smag auriu, îţi răneşte privirea stârnindu- ţi nedumerirea. Iar pentru turiştii străini este de-a dreptul un caraghiozlâc, dacă nu le trezeşte nedumerirea, nu mă îndoiesc că îi amuză copios, făcând un haz nebun pe seama unui asemenea kitsch… monumental. Nu mai spun că mulţi s-ar putea să nu ştie pe cine reprezintă statuia, atâta vreme cât pe plăcuţa indicatoare, înnegrită de vreme, numele nu se mai desluşeşte deloc. Păi pe cine să mai intereseze istoria?! (N.B. Din anumite informaţii, am aflat că statuia ar fi fost în pragul prăbuşirii din cauza infiltrării apei pluviale şi că smăguirea asta oribilă ar salva-o. Fals. Altele sunt metodele tehnice de conservare şi salvare ale unui monument statuar. Numai că s-a apelat la cea mai neinspirată metodă. Şi care, pe deasupra, nici nu va salva monumentul).