...fie el din ce-o fi ca să-i satisfacă, măcar cât de cât, pe români s-a produs/se produce în aceste zile în balamucul politic al patriei. Din dimineaţa zilei de 7 septembrie a.c., de când Dan Barna şi gaşca sa ministerială şi-au dat demisia din Guvernul României, ţara a fost aruncată în haos.

Că useristoplusiştii din guvern şi-au dat demisia nelăsându-i lui Cîţu plăcerea să-i demită, nu este nicio plăcere să-i demită, nu este nicio pagubă-n ciuperci, aceşti neomarxisti, al căror tupeu şi cinism i-a revoltat până peste poate pe români, dincolo de nişte nenorocite de interese afaceriste pe bani guvernamentali proveniţi din buzunarele contribuabililor, la care se adaugă dorinţa lor nesănătoasă de a pune gheara pe Justiţie, se voiau, nici mai mult, nici mai puţin, de la procentajul acela insignifiant de 14% din alegerile parlamentare, stăpânii naţiunii, instaurând „Marea Resetare” distrugătoare a României.

Pe de altă parte, faptul că Klaus Werner Johannis, vor nevoie să-l păstreze pe Cîţu pe post de premier, îi face rău preşedintelui, îl descalifică ca om politic. Totul este o farsă de iarmaroc. Bun, USR/PLUS a părăsit barca guvernamentală, dar barca asta trebuia/trebuie s-o părăsească şi Cîţu. „Guvernul meu” s-a compromis cu brio, calificându-se cel mai insuficient de trei decenii încoace.

Revin, Klaus Werner Iohannis şi-a prins singur nasul în gard şi este evident, că nu ştie cum să gestioneze situaţia asta aiuritoare. Or, nu mai este nicio îndoială că doar o „moţiune de cenzură”, care să treacă, mai poate limpezi aerul din Casa Poporului şi de la Palatul Victoria. Şi, de ce nu, în dezastrul în care se află ţara, un guvern de „uniune naţională” ar fi cea mai justificabilă soluţie a momentului. Guvernele politice, mai toate au dat-o-n bară şi au adus ţara în moarte clinică.

N.B.  Luni seara, 6 septembrie a.c., în Parlament, deputaţii şi senatorii USR/PLUS adunaţi în spatele lui Dan Barna au aplaudat cu frenezie plecarea de la guvernare ca şi cum ar fi obţinut o mare victorie. Caraghioslâc sadea.