❚ Prin joc, nu ne-am dat seama dacă târgoviştenilor le-a fost teamă sau, dimpotrivă, şi-au privit sfidător adversarii

DUMITRU CIOBANU

Fotbaliştii târgovişteni evoluează în serie nouă cu adversari noi, în afara echipelor dâmboviţene. După un prim pas cu dreptul, la Podari, prima din seria necunoscutelor, mai-mai să-şi dea sufletul pe teren propriu, în disputa cu o echipă care prin rezultatele iniţiale nu prea dădea semene de întrebare.

Prin joc, nu ne-am dat seama dacă târgovi ştenilor le-a fost teamă sau, dimpotrivă, şi-au privit sfidător adversarii. Jocul în sine părea să confirme a doua ipoteză, prin golul reuşit foarte repede. Dar pe măsură ce timpul trecea, în afara norocosului gol, n-au mai reuşit nimic. Ba, am putea spune că localnicii au repetat una din zilele proaste din trecutul campionat. După şutul la primul gol, de altfel a fost mai mult o împingere decât şut, târgoviştenii au mai adăugat încă patru, dar lipsite de forţă, abia spre finalul partidei! A fost consecinţa unui joc dezordonat, din toate punctele de vedere.

Deşi de pe margine antrenorul Becheanu s-a străduit a-i corecta, elevii au rămas insensibili. Ca ziua să fie aproape de ratare, cei din teren, fie că n-au înţeles, fie că n-au putut, au fost dominaţi de vitalitatea fundaşului lateral dreapta Lătea, care printr-o insistenţă îndârjită şi-a împins colegii în atac, din piciorul lui plecând şi egalarea.

Nu arbitrajul le-a fost ostil, ei şi-au dat cu stângu-n dreptu

De data aceasta, Zegheru nu a fost solicitat, iar în ultimul moment al jocului a fost păcălit de falsul paravan al colegilor din apărare. Cei din jurul lui Coman, cel care dăduse pasa la gol şi salvase o situaţie critică, nu au făcut marcaj atacantului Gheorghe care, păcălindu-i, le-a luat două puncte şi o bună parte din banii ce urmau să le intre în buzunar. Confuzia a trecut în linia mediană, unde nu s-a legat nimic. Dacă fundaşii, mai mult ca să scape de minge, au ţinut-o numai cu mingi de angajament pentru atacanţi, procedeu înterupt o singură dată de singurul şut spre poartă, de la distanţă, al lui Constantin, la mijlocul terenului relaţia de joc şi construcţia au lipsit cu desăvârşire.

Cel care părea mai lucid, Gâldău, a fost, după puţin timp, sufocat de anonimatul celorlalţi. Într-o astfel de situaţie, golul nu are de unde veni. Pentru comparaţie, insistenţa fundaşului Lătea, pe care n-au reuşit să-l neutralizeze nici mijlocaşul Maria, nici fundaşul Dumitru, a fost factorul determinant la reuşita golului egalizator. În echipa locală, a lipsit acest cap limpede şi convingător care să revitalizeze echipa, dacă nu pe toată, cel puţin parţial. Lipsa personalităţii robuste la mijlocul terenului a influenţat direct, dar negativ, evoluţia atacanţilor.

Contribuţia celor doi atacanţi, Dragnea şi Leţu, s-a restrâns doar la două şuturi ale lui Dragnea, dar fără forţa golului. Târgoviştenii, dacă nu s-au remarcat prin joc, trebuiau să compenseze prin altceva. Şi au găsit repede. Prin indisciplină şi nervozitate, fiind gratulaţi cu partru cartonaşe galbene! Nu arbitrajul le-a fost ostil, ci ei înşişi şi-au dat cu stângu-n dreptu. Întrucât seria este o necunoscută, revenirea la normalitatea posibilităţilor lor sportive se impune imediat. Antrenorul este doar suportul, determinantă rămâne propria voinţă. Chiar conştiinţa sportivă, care este suportul material al existenţei lor cotidiene.