GEORGE COANDĂ

Mi se pare de rău augur, dar şi de neconceput ca, de pe eşichierul politic al ţării, să dispară Partidul Social Democrat. Am mai spus într-un editorial că pentru echilibrul democratic al balanţei politice, un partid de stânga este necesar. Şi o spun, în primul rând ca istoric, în spiritul dialecticii democratice politice. Şi încerc să cred că în PSD s-a înţeles acest comandament. Or, după marile înfrângeri electorale din acest an – nefast, deci, pentru stânga românească -, în acest partid a intrat dihonia, asemenea unui şarpe veninos. A început războiul intestin pentru accesul la conducere, cu alte cuvinte pentru cine se va cocoţa pe craca puterii. Dar a nu se uita – şiexperienţa de până acum a oricărui partid vorbeşte concludent – craca asta se poate rupe tocmai când îţi este lumea mai dragă. Eu cred că în afară de o temeinică şi lucidă analiză a înfrângerilor, din partid ar trebui excluşi trădătorii şi profitorii şifamiliuţele păguboase. Partidului i s-a tras de la propriile şi fatalele greşeli ale unor lideri cărora li se urcase puterea la cap şi care au confundat partidul cu propria feudă. Iar pe strategie au bâlbâit-o, ceea ce a dus la scindare, o parte din membri urmându-l pe Victor Ponta în ProRomânia. Şi asta a dat rău în ochii românilor. Însă oameni politici de talia lui Victor Ponta era profitabil, ca motivanţi organizatori, să fi rămas în PSD. În anul de care ne mai desparte puţin timp, partidul are a se confrunta cu două mari provocări, alegerile locale şi parlamentare. Sunt alte două şanse pe care, dacă le ratează, va pieri de la sine, acum când forţe potrivnice îi doresc eliminarea cu orice preţ din viaţa politică a ţării. Deocamdată, aşa cum spuneam, a izbucnit războiul intestin, ceea ce poate duce la adâncirea erodării partidului. Şi cu cât acest război se va prelungi,şi agonia partidului se va prelungi ducându-l pe marginea prăpasiei. Dar nu eu sunt îndrituit să-i dau sfaturi, ci doar l-am avertizat.