GEORGE COANDĂ

James Pettit, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Statelor Unite ale Americii la Chişinău, deunăzi, a ţinut să facă o declaraţie very interesting (n.red. „foarte interesantă” - eng.) despre soarta Republicii Moldova, cu oarecare trimiteri la istorie. De bună seamă că un ambasador are libertatea să-şi dea cu părerea, în chip diplomatic – precizez, pe orice temă care priveşte relaţia dintre ţara sa şi statul unde este acreditat.

Însă trebuie, e obligatoriu s-o facă în limitele prerogativelor sale diplomatice şi temeinic documentat. Dar în cazul recentei declaraţii a lui mister Pettit, ea a fost pe măsura numelui Domniei Sale, adică de o micime a sensurilor sale şi care l-au descalificat pe acest înalt trimis la Chişinău al preşedintelui Obama, dându-ne impresia că a călcat în străchini, tulburând apele geopolitice din sud-estul Carpato-Danubiano-Pontic al UE şi NATO. Să emiţi, spre satisfacţia nedisimulată a Moscovei, că Republica Moldova nu e România, ca şi cum aproape 80 la sută din populaţie n-ar fi românească, şi că fiind… multietnică n-ar avea nicio legătură istorică cu Patria Mamă de peste Prut, ca atare, a lăsat să se înţeleagă, printr-o perversă sugestie, că ar fi bine să fie uitată ideea Reunirii şi că moldovenii nu sunt altceva decât moldoveni, o naţiune distinctă faţă de români, este din partea ambasadorului Pettit fie o necunoaştere impardonabilă a istoriei statului unde este acreditat în prezent, fie o gafă.

Cum eu, ca istoric şi jurnalist, am căpătat deprinderea cititului/decriptării unor adevăruri ascunse în spatele rândurilor, nu am nici cea mai mică îndoială că pe onorabilul ambasador nu l-a luat gura pe dinainte fără ştirea Casei Albe, că Washingtonul, de convenienţă cu Berlinul, îşi doreşte un aranjament geopolitic cu Vladimir Putin, în aşa fel încât Kremlinul să nu pună în primejdie frontiera sud-estică a UE/NATO, şi că România, cu tot devotamentul ei sincer declarat pentru marele Licurici, nu contează în acest joc geopolitic de „sfere de influenţă”. Dar alegaţiile domnului Pettit că „Unirea cu România nu e o alegere practică!” şi că „Moldova are propria ei istorie” cred eu că sunt cheile acestei tărăşenii care… deconspiră jocul periculos pe seama României al Washingtonului şi Moscovei. Oricum, declaraţia care, repet, nu cred că este întâmplătoare, deja a stârnit – nici nu se putea altfel – un vifor de opinii deloc favorabile, şi la Chişinău, şi la Bucureşti, Statelor Unite, cu excepţia forţelor politice proruse/prostaliniste din Republica Moldova, care, din păcate, încă mai au un cuvânt otrăvit de spus cu sprijinul masiv şi nedisimulat al Moscovei, acum cu foarte puţin timp înainte de alegerile prezidenţiale de dincolo de Prut. Declaraţia lui Pettit a jignit întregul popor român. Şi nu este un diplomat oarecare. Ci unul cu o experienţă strong. Cu atât mai mult declaraţia sa este stupefiantă. Şi ne dă serios de gândit. Am însă o speranţă, ca Washingtonul, totuşi, să nu ne trădeze. Fie şi pentru faptul că românii încă mai cred că lumina Democraţiei vine din făclia Statuii Libertăţii.