GEORGE COANDĂ

Dacă ar fi să mă fac „avocatul diavolului” aş pleda întru apărarea acestui guvern păstorit de Ludovic Orban, spunând că de vreme ce se încăpăţânează să nu aplice creşterea de 40% de la 1 septembrie, conform legii promulgate de preşedintele Klaus Werner Iohannis, înseamnă că nu are de unde să scoată banii necesari, nici chiar din piatră seacă. Că, se ştie dintr-o practică socială străveche „românul, cum este el isteţ din fire” are talentul metafizic să facă bani cum-necum. Se pare însă că, în aceste vremuri de după 1989, şmecheria asta nu mai merge. Dar, de fapt, nu de românul generic este vorba, ci despre ăia de-l guvernează şi care conform „rotativei guvernamentale”, cum un partid îşi vede sacii urcaţi în ditamai Palatul Victoria, aruncă vina pe guvernanţii precedenţi care au lăsat puşculiţa ţării goală şi că de aia nu are de unde mări pensiile seniorilor neamului. Fals. După informaţiile mele pe surse de încredere, bani sunt dar actualul guvern are alte… destinaţii oculte, de pildă, pomeni electorale. Dar nu am deconspirat o noutate. Iar o parte din banii ăştia vin din împrumuturi externe îndatorându- i până şi pe strănepoţi. Însă este ceva mult mai grav şi care ţine de soarta viitoare a naţiunii şi pe cale de consecinţă, a generaţiilor viitoare de pensionari. Dezastrul industrial, premeditat al ţării şi iresponsabilitatea tuturor guvernanţilor în ceea ce priveşte recapitularea şi repornirea „motoarelor industriale”, cât şi recâştigarea pieţelor pierdute pentru produsele manufacturate româneşti. Şi atâta vreme cât ţara, pe taxe şi impozite percepute din sectorul industrial nu beneficiază de acest substanţial aport, nu are cum să asigure pe termen îndelungat şi garantat pensiile românilor. Nu este pentru prima vară când acest subiect vizând destinul nu numai al pensionarilor, ci al tuturor românilor. Dacă „motoarele industriale”, nu vor fi pornite , mai ales prin investiţii externe , România riscă haosul şi pieirea. Dar ce re faci cu trădătorii?