* Au trecut aproape 20 de ani de la ultimul meci, disputat pe teren propriu, de CF Chindia în primul eşalon fotbalistic

* Este vorba de jocul cu FC Naţional, unul de-a dreptul spectaculos, poate cel mai frumos din campionatul 997-1998,  câştigat cu 2-0 de târgovişteni

* Extaz mare după golurile lui Gabi Dumitru şi Negru, la ultimul antrenorul Telu Stancu prăbuşindu-se pe pistă cu un copil de mingi în braţe

* După acest spectacol adevărat, Chindia a urcat pe un loc neretrogradabil, 15, dar numai pentru o săptămână! Ultima etapă ne-a produs amărăciunea pe care, iată, de atâta... amar de vreme o suportăm!

VASILE NEAGU

29 aprilie 1998. Aceasta este data pe care eu o numesc „ultima zi de dragoste sub Turn”! Au trecut aproape 20 de ani de la ultimul meci, disputat pe teren propriu, de CF Chindia Târgovişte în primul eşalon fotbalistic. Mult, foarte mult! Este cea mai lungă perioadă de absenţă din 1962 încoace. Acel meci, din etapa a 33-a (penultima) a Campionatului 1997-1998, a fost câştigat de „Micul Ajax” cu 2-0 în faţa a 12.000 de spectatori. Deşi oaspeţii, FC Naţional Bucureşti, veniseră în Cetate pentru o victorie... similară cu prezenţa lor în Cupa UEFA, echipa lui Telu Stancu (încă) mai spera într-o salvare de la retrogradare. M-am „înrolat” şi eu în rândul celor prezenţi pe stadion, incitat de un titlu dintr-o publicaţie sportivă care titra înaintea acestui joc astfel: „«Bancarii» lui Florin Marin se gândesc

Doar la Europa”. Titlul nu era chiar gratuit, din moment ce „echipa de sub platani” avea în componenţă pe Cristian Munteanu, T. Petre, Pigulea, P. Marin, Caramarin, Axinia II şi Radu Niculescu. Dar nici nu puteam concepe că jucători precum Gâlmencea, Ţermure, Boogoi, Ghergu, Jilăveanu sau Toboşaru se vor întoarce – după numai două sezoane – în Divizia B.

Extaz! Telu Stancu s-a prăbuşit cu un copil de mingi în braţe

Jocul acesta a fost spectaculos, de o mobilizare exemplară, şi (poate) cel mai frumos din acel campionat. Până în minutul 70, fazele de gol au alternat de la o poartă la alta, dar scorul a rămas alb. În minutul amintit, tribunele au erupt: 1-0 pentru Chindia, gol marcat de Gabi Dumitru după o fază demnă de „case mari” precum Real sau Milan. Cuprinşi de extaz, jucătorii nu mai conteneau cu îmbrăţişările, iar arbitrul a trebuit să scoată un „galben” pentru... realuarea jocului! Experimentatul Petre Marin împingea jucătorii noştri spre teren, sub presiunea timpului. Nu a fost prea inspirat, pentru că, după numai şapte minute, „Micul Ajax” a înclinat definitiv balanţa în favoarea noastră. Negru a marcat şi el un gol care l-a făcut pe antrenorul Telu Stancu să se prăbuşească pe pistă cu un copil de mingi în braţe! Uralele spectatorilor au fost atât de puternice încât comutarea legăturii radiofonice la Târgovişte s-a făcut... degeaba! Comentatorul era total acoperit şi, din studioul central, legătura a fost întreruptă. Cred că atunci, pe 29 aprilie 1998, a fost ULTIMUL „cântec”, cu rezonanţă lungă (până spre Valea Voievozilor şi Ulmi) al tribunelor Stadionului „Eugen Popescu”. Bătrânul stadion s-a mai umplut de câteva ori - în cei aproape 20 de ani scurşi de atunci -, dar „gazde” erau echipe... organizatorice din „Cupa României”!

Chindia urca pe un loc neretrogradabil, dar doar pentru o săptămână

După acest spectacol adevărat, Chindia a urcat pe un loc neretrogradabil, 15, dar numai pentru o săptămână! Ultima etapă ne-a produs amărăciunea pe care, iată, de atâta... amar de vreme o suportăm! Chindia a jucat la Reşiţa cu doar... şase titulari. După „sleirea” din jocul cu Naţional, au „căzut” M. Stoica, C. Dinu, Negru, Ghergu, Mieluşică, Jilăveanu, iar în startul partidei de sub furnale a clacat şi portarul Stanciu. Gazdele, care ocupau un loc fără griji în clasament, au învins cu un scor de set – tenis – 6-1. Ultimul gol al târgoviştenilor, marcat în prima divizie, a aparţinut lui Toboşaru (a fost golul de... „onoare” la Reşiţa).

Târgoviştea rămâne o echipă a sincerităţii

Ocupând locul 16, Chindia a retrogradat împreună cu Jiul şi Sportul Studenţesc. „Gurile rele” spun că un egal cu FC Naţional ne-ar fi... asigurat victoria la Reşiţa! Astfel, Chindia s-ar fi salvat şi ar fi retrogradat Foresta Fălticeni. Subscriu şi eu la această „ipoteză”, pentru că pauza meciului Chindia – Naţional (0 – 0 după 45 de minute) a durat cu vreo trei minute mai mult (!), spre surprinderea arbitrilor! E clar că, uneori, fair-play-ul te costă!... şi nu a fost pentru prima dată. S-a mai întâmplat acelaşi lucru şi după ce am surclasat Steaua cu 4-0 şi i-am spulberat visul de campioană. Singura diferenţă a fost că atunci echipa noastră purta alt nume. Iată încă o dovadă a faptului că Târgoviştea rămâne o echipă a SINCERITĂŢII, chiar dacă a plătit cu TIMPUL această mare calitate!