GEORGE COANDĂ

Am luat la cunoştinţă din presă că pe la Consiliul Judeţean Dâmboviţa s-a aprobat o „rută a secretelor spre Munţii Bucegi”. Ideea mi s-a părut, în prima clipă, interesantă, dar când am văzut în amănunt traseul... n-am dat peste secrete. Căci, secrete nu sunt nici la Curtea Domnească din Târgovişte, nici la Centrul Ecumenic de la Vulcana- Băi, nici la lacul Scropoasa, nici în cheile Orzei, Zănoagei şi Tătarului, nici la peştera Ialomiţei şi la obârşia râului cu acelaşi nume. Este doar atât, un pitoresc traseu turistic, de altminteri destul de bine cunoscut de români. Şi chiar dacă ruta asta a fost, zice-se, recunoscută de Ministerul Economiei, Energiei şi Mediului de Afaceri, sunt convins că despre „legendele care se ascund în spatele acestor locuri” – aşa cum se spune în proiect – sunt unele de multă vreme ştiute. Dar, ca şi în alte împrejurări, de treizeci de ani încoace, cei care pun la cale, la niveluri de administraţie publică, fel de fel de acţiuni cultural-istorice sau istorico-turistice, nu se adresează, de cele mai multe ori cui trebuie, luând în seamă nişte „băgători în seamă” fără competenţele necesare, aşa cum s-a întâmplat cu ratatul festival „Dracula” sau cu un proiect care, în sfârşit, a ajuns la... sfârşit, vizând punerea în valoare a... regilor medievali de la Târgovişte (!!!), ori termopanizarea „ruinurilor” de la Curtea Domnească şi distrugerea învelişului ceramic, al turlelor de la Biserica Mare de la aceeaşi Curte, aşa cum ni-l amintesc documentele, înlocuit cu unul de aramă, care, între timp, s-a înnegrit. Cineva ar trebui să plătească pentru aceste acte de lez-istorie. Atunci când nu sunt consultaţi adevăraţii specialişti, riscul este să te alegi cu nişte kitsch-uri. Nu mi-am propus să critic pe cineva anume, ci doar să atrag cu bunăcredinţă atenţia că este benefic ca, în anumite domenii, cum este, de pildă, cel cultural-turistic-istoric, să fie ascultată şi opinia avizată a specialiştilor în domeniu care ştiu cel mai bine unde sunt... secretele. Cu adevărat!