❚ Una dintre cele mai frumoase tradiţii, a olăritului, este din păcate şi pe cale de dispariţie ❚ Dacă Finta era recunoscută pentru olarii din satul Gheboaia, azi doar câţiva bătrâni mai cunosc acest meşteşug

interviu cu Florea Oprea, primarul comunei

PETRE DRĂGUŢOIU

Rep.: Vă propunem o discuţie despre perenitatea unor tradiţii şi obiceiuri, meşteşuguri şi ocupaţii mai importante, dar şi despre monumentele care s-au păstrat până astăzi în localitatea pe care o conduceţi. Ce reuşiţi să faceţi pentru cele pe care timpul nemilos îşi pune amprenta?

- Comuna Finta iese în evidenţă prin unele aspecte originale. În primul rând, satul Finta este foarte vechi, este datat printr-un document istoric din 13 septembrie 1504. Replicile acestui document sunt expuse cu mândrie la primărie şi în şcoli, să fie văzut de toată lumea. Prin comună trece şi Valul Medieval cunoscut sub numele „Brazda lui Novac”. Se mai află movila cu morţii din bătălia de la 1653 între oştile domnitorului muntean Matei Basarab şi ale celui moldovean Vasile Lupu, dar şi movila lui Mihai Viteazul. În ceea ce priveşte monumentele istorice, avem Bisericile „Sf. Nicolae” (1791), „Sf. Dumitru şi Cuvioasa Parascheva” (1856). Avem şi monumente ale eroilor neamului. Referitor la ocupaţii, la noi sunt tradiţionale agricultura, creşterea vitelor, exploatarea lemnului, olăritul (cu multe decenii în urmă, trei sferturi din populaţia din Gheboaia făcea talere, ulcioare, oale, erau recunoscute în tot judeţul). La noi se organizau celebrele bâlciuri de Sf. Petru şi Pavel (29 iunie) şi de Ziua Crucii (14 septembrie). Din păcate, tradiţia olăritului a dispărut, nu se mai lucrează, mai sunt doar câţiva bătrâni care mai ştiu acest meşteşug.

Rep.: Cum este structurată suprafaţa comunei?

- 4.922 hectare sunt împărţite astfel: terenuri arabile 2.792 hectare (56,72%), păşuni şi fâneţe 217 hectare (4,41%), livezi 220 hectare (4,47%), păduri 1.127 hectare (22,9%) şi alte categorii 566 hectare.