❚ S-au dus de mult vremurile când lâna românească ajungea până în Orient sau peste ocean și era căutată pentru covoare, pături sau haine ❚ În timp ce europenii profită din plin de pe urma oilor, la noi, ciobanii le tund, însă lâna este lăsată să putrezească pe islazuri sau este incendiată ❚ Banii de tuns, 5 lei de oaie, se pierd, pentru că lâna nu mai poate fi valorificată în niciun fel, an de an, în fiecare primăvară fiind aceeași problemă ❚ Ciobanii dâmbovițeni strigă în van de zece ani că produsul natural este dat pe apa Sâmbetei, în timp ce țara a pus lacătul pe toate fabricile de profil și importă de zor produsele altora

CORVIN DUMITRICĂ

Cojoacele, covoarele sau păturile din lână au rămas o amintire, deși marile magazine sunt pline de astfel de produse… însă din import. Asta, în timp ce tonele de lână românească putrezesc la marginea islazurilor. Și asta nu de ieri, de azi, ci de ani de zile. S-au dus de mult vremurile când lâna românească ajungea până în Orient sau peste ocean și era căutată pentru covoare, pături sau haine! Acum românii nu mai cumpără materie primă, iar fabricile care scoteau profit frumos pe vremuri de pe urma lânii autohtone s-au închis. Europenii însă profită din plin de pe urma oilor. La noi, pentru fiecare tuns, ciobanii plătesc 5 lei, în timp ce kilogramul de lână se vinde cu maxim 1 leu. Bani pierduți însă, pentru că lâna nu mai poate fi valorificată în niciun fel. Pe de altă parte, oile trebuie tunse pentru că vara mor de cald, pot contacta tot felul de boli, iar producția de lapte este scăzută. Tone întregi de lână se pierd în fiecare an, fără să fie valorificate, pentru că nu mai este nimeni să o cumpere.

􀁺 „Nu mai avem unde să o vindem. Nu mai există nici o fabrică de procesare. Păcat de ea. Este un produs sută la sută natural care putea să fie valorificat.” 􀁺 „Pe lângă faptul că nu mai avem unde să o vindem, suntem nevoiți să-i plătim și pe cei care tund oile. Pierdem de două ori.” 􀁺 „Înainte de revoluție erau fabrici care procesau această lână. O vindeam foarte ușor, acum nu mai este nimeni interesat de acest produs. Ar putea să fie transformată în fire și să fie folosită, dar nu. Suntem nevoiți să importăm tot.” 􀁺 „O tundem, o aruncăm sau îi dăm foc. Pur și simplu nu avem ce să mai facem cu ea. S-au dus vremurile când era căutată. Păcat, mare păcat…”

Este perioada când ciobanii încep să își tundă oile, așa că necazul este cu atât mai mare, cu cât marfa prețioasă este aruncată la gunoi sau arsă. Nici lâna nu mai este la modă, românii nu se mai gândesc să își facă plăpumi sau carpete. Printre puținii care mai poartă articole de îmbrăcăminte confecționate din lână sunt chiar ciobanii, însă și ei le găsesc din ce în ce mai greu.