TEODOR VASILIU

Povestea ştrumeleagului scârbavnic nu e de ieri, de azi pe meleagurile noastre, ci din cele mai vechi timpuri. Vă vine să credeţi sau nu, violul n-a fost inventat nici de Puterea, nici de Opoziţia actuală, şi nici măcar de Codul doamnei Macovei.

El, violul, care face breaking-news de două săptămâni prin presa românească, a reprezentat motiv de îngrijorare şi pentru strămoşii noştri. Doar că ei, ca orice gospodari, au tranşat cazurile de viol din vremea lor fără prea multe ezitări. Uite, de exemplu, mi-a plăcut cum se rezolva problema, fără Gâdea, fără Werner, fără Ponta, fără CSM, fără ÎCCJ, fără CCR şi alte trebonale, în vremea domnitorului Ştefan cel Mare: „Velcare sau velcine va îndrăzni a se năpusti asupra tinerelor fete cu shtrumeleagul învârtoshat, predepsit va fi de lege prin tăierea scârbavnicului mădular şi aruncarea lui la retze”.

Vreo 300 de ani mai târziu, regăsim aceeaşi pedeapsă pe timpul domnitorului Nicolae Mavrocordat, semn că oricâte „mădulare scârbavnice” s-ar fi tăiat în vremea lui Ştefan cel Mare spre deliciul raţelor, tot au mai rămas destui pofticioşi la dragoste cu de-a sila. Deosebirea dintre pedepse va fi, după cum veţi vedea, că „ştrumeleagurile” cele „învârto şate” nu mai erau aruncate la „retze” după tăiere. De la Nicolae Mavrocordat citire: „Celui ce va fi prins cu ştromeleagul învârtoşat primprejurul părţilor fătătoare ale muierii i se va tăia scârbavnicul mădular, întru veşnica lui nefolosinţă”.

Că fenomenul a continuat şi s-a amplificat până în zilele noastre, pe măsură ce pedepsele au devenit tot mai blânde pentru purtătorii de ştrumeleag nărăviţi la siluirea fetelor, ne-o demonstreză cu vârf şi îndesat evenimentele din ultimii ani. Înainte vreme, domnitorii vorbeau despre pedeapsa capitală pentru „ştrumeleag” şi o şi aplicau. În zilele noastre, purtătorii de „mădular scârbavnic” sunt lăsaţi în libertate ca să mai facă ce-au făcut cu el, spre disperarea românilor cu scaun la cap.

Fetiţe, fătuci, duduiţe, dar şi băbuţe sunt atacate de-a valma de nişte obsedaţi sexual, pentru care legea e atât de blândă, de-ai zice că-i făcută ca să-i mângâie pe… creştet. Ba vă spun drept că mă doare mintea capului când îi aud pe unii şi pe alţii cu castrarea chimică, în fapt o frecţie la un picior de lemn pentru calmarea revoltei publice.

Dacă o mai ţinem tot aşa, făcând vedete din violatori în timp ce ne lamentăm de impotenţa legiuitorului aflat în vacanţă, mi-e teamă că subiectul se va transforma într-un fel de colind trist, Doamne iartă-mă, de-o să ne pomenim cu ei la uşă, veniţi în grup organizat, să întrebe: „Primiţi cu violul?”. Şi noi, ca orice buni creştini, în loc să ne pregătim cu covrigi, mere şi nuci, să-i aşteptăm pe violatori cu foarfeca de tuns trandafirii!