GEORGE COANDĂ

Exact aşa ceva a fost să fie, pentru o zi, pitorescul oraş de pe Cibin. Şi nu întro zi oarecare. Ci de 9 mai, zi aurorală pentru România, a dobândirii Independenţei de stat, a Victoriei asupra terorii naziste, românii fiind printre învingători, şi a Uniunii Europene din care facem parte de 12 ani. Eu zic că a fost o frumoasă şi benefică şi spectaculară coincidenţă. Dincolo de ricanările şi strâmbăturile din nas ale unora şi altora, eu, unul, nu sunt într-atât de negativist, chiar dacă nu-mi este pe plac Klaus Werner Iohannis, încât să nu fi realizat că ceea ce s-a petrecut pe 9 mai la Sibiu – Hermannstadt, a fost, pentru cartea de istorie, de foarte bine pentru România. Fie şi ca imagine. O imagine a unei Românii civilizate, generoase, bucuroasă să-şi primească marii oaspeţi cu pâinea şi sarea sufletului său creştin. I-o fi ieşit acest summit lui Klaus Werner Iohannis, indiferent ce speculaţii se fac încă pe o lucrătură electorală? continuare din pagina 1 În opinia mea, i-a ieşit României. Să fi avut aici toată super-elita politică a UE – 27 de şefi de state ori de guverne – a fost un fapt excepţional, şi ca toţi să declare că s-au îndrăgostit de Sibiu şi, implicit, de România, a fost, nu-i aşa, senzaţional. Iar datorită documentului final al summit-ului, Declaraţia de la Sibiu, prin care, pe fond, se militează pentru UNITATEA Europei şi viitorul ei în secolul XXI, deja avem de-a face – a şi intrat ca atare în conştiinţa opiniei publice europene – cu o stare de spirit. SPIRITUL DE LA SIBIU. Şi totuşi, la români ca la români. Din punctul de vedere a numeroşi români, pe care îl împărtăşesc, ar fi fost moral, ca semn de recunoştinţă, fiind organizatorul de fapt al summitului, să fi fost invitat la Sibiu şi Guvernul – atenţie, aflat la Preşedinţia Consiliului UE! Chiar dacă Tratatul de la Lisabona, aşa-zisul „act fundamental” cu rost de Constituţie a UE, stipulează o bizarerie, Klaus Werner Iohannis şi-ar fi adjudecat un merit care ar fi fost apreciat, dacă, depăşindu-şi idiosincrazia antipesedistă, ar fi făcut un gest normal şi elegant, acela de a invita la summit pe premierul României, Viorica Dăncilă. Ar fi dat bine, apropo de spiritul de unitate. N-a fost să fie. Păcat! Este singurul gust amar cu care am rămas pe seama summitului. Ei, da, ca la români!