GEORGE COANDĂ

Fără teama de-a greşi, pot spune că toţi târgoviştenii, într-adevăr iubitori ai oraşului lor înveşmântat de amintirea unei mari istorii, fie dacă îi amintim numai pe cei 43 de voievozi care au stat pe tronul de aici al Ţării Româneşti, vor exclama: aşa da! De ce au toată motivaţia să o facă? Pentru că, la fel ca anul trecut, tânărul şi zbătalnicul primar, Daniel-Cristian Stan şi Consiliul Local Municipal au luat o hotărâre demnă de sincere felicitări. Şi anume să se impoziteze cu 500% acei proprietari de imobile-monumente istorice, lăsate de izbelişte, intrate într-o nenorocită degradare, mutilând astfel chipul edilitar al municipiului. Istorica hotărâre a fost adoptată încă de anul trecut, după îndelungi aşteptări şi enervări, iar în acest an a fost reînnoită cu o listă pe care au fost adăugate noi clădiri şi terenuri. Speriaţi, unii proprietari au trecut la reabilitarea şi restaurarea unor clădiri-monument istoric, alţii le-au vândut unora interesaţi să le dea o anumită folosinţă şi, ca atare, le vor salva starea arhitecturală. Municipalitatea Târgoviştei istorice a avut, e drept, câteva modele de municipii, de asemenea, istorice, care au găsit cea mai eficientă metodă de salvare a propriilor monumentalităţi. Adică, tot o impozitare usturătoare la buzunar. Şi-a însuşit acest model şi a trecut la atac. La români, asta e, uneori, când vorba bună nu merge, numai cu frica faci o treabă, altminteri se lasă pe tânjeală şi-şi dau, din nepăsare, brânci în prăpastie. Ori – şi este de crezare, pentru că avem exemple destule, condamnabile – lasă monumentul să se prăbuşească pentru a-i specula apoi valoarea şi, uluit, vezi cum pe locul lui a răsărit cine ştie ce construcţie care nu are nimic de-a face cu caracterul istoric, în cazul nostru, al Târgoviştei. Încă o dată, bravo municipalităţii târgoviştene! Atenţie mărită, însă! Primarul şi Consiliul Local trebuie, repet, trebuie, au obligaţia chiar, să vegheze la modul cum se fac restaurările şi reabilitările, altfel ne vom trezi cu crime împotriva istoriei, a pierderii memoriei autentice a istoriei, aşa cum s-a întâmplat la Curtea Domnească pe „centrul vechi” şi cum s-ar putea întâmpla – după câte am auzit – la „gara mare”. Noi vom fi aici, mereu pe recepţie.