MĂDĂLIN RĂDUCU

La ora la care scriu acest text, primul meci de baschet disputat la Târgoviște s-a încheiat deja. În schimb, cele de joi, se joacă sau urmează să aibă loc. Mă voi referi cu precădere la partida 3 a finalei de la baschet. După cum știm, Sepsi era mare favorită, asta și datorită victoriilor de pe teren propriu, obținute week-endul trecut.

Trofeul ajunsese deja la Târgoviște, iar orice succes în următoarele trei întâlniri al covăsnencelor era echivalent cu obținerea campionatului. Sf. Gheorghe ne-a mai arătat încă o dată de ce a terminat pe primul loc sezonul regulat și a bătut-o pe CSM cam peste tot pe unde a prins-o. Drept dovadă, începutul de joc a fost groaznic pentru târgovi ștence.

A semănat, poate a fost chiar identic cu ce s-a întâmplat în Covasna. Recunosc, nu am făcut deplasarea la nicio partidă a finalei, în schimb am urmărit cu mare interes și atenție desfășurarea scorului pe portalul federației. S-a văzut clar că echipa lui Mikes a controlat ostilitățile, iar când CSM-ul începea să se apropie, imediat refăcea diferența. Era un soi de pragmatism italian, combinat cu un cinism cum se văd la marile echipe. Dar întotdeauna există un dar. Târgoviștea a revenit frumos și a crezut în șansa ei până la capăt.

Ce a urmat de la jumătatea ultimului act până la final, nu poate decât să bucure și să entuziasmeze orice iubitor al baschetului și sportului. În România, rar se văd astfel de partide, atât de tensionate, atât de echilibrate. Însă aici trebuie să fac o mică precizare de ordin personal. Sincer, în ciuda dramatismului, nivelul afișat nu mi s-a părut atât de ridicat, cât să concureze cu o mare finală.

Sigur, presiunea a fost imensă, iar orice greșeală putea fi fatală, drept pentru care s-a riscat foarte puțin, iar spectacolul a venit din alte zone. Dovadă că în foarte multe momente, în special pe final, niciuna dintre echipe nu mai oferea vreo schemă tactică elaborată, ci doar erau încercate pătrunderi personale. Spre exemplu, puteți compara nivelul ultimului act din acest an cu cel de anul trecut sau acum doi ani, când finala s-a disputat între Târgoviște și Arad. Atunci, deși campionatul era mult mai dezechilibrat, ultimul act a fost mult mai spectaculos.

Una peste alta, meciul 3 al finalei este argumentul suprem pentru care iubesc acest sport și pentru care vin atât de mulți oameni la sală. Dar oricât de frumoasă ar fi această victorie, este cam degeaba dacă joi seara nu va fi dublată de încă un succes. Tot degeaba va fi și dacă nu se va câștiga eventualul decisiv la Sf. Gheorghe. Va fi doar un simplu episod frumos, care se va transforma rapid într-o amintire banală, pe care mulți o vom uita, fiindcă vitrina va fi goală sezonul acesta. Iar istoria rece doar asta reține.