ALINA MAVRODIN VASILIU

www.alinamavrodin.ro

Ştiu că politicienilor le place la nebunie să-şi conteste unii altora sondajele de opinie. Deşi… de nu le-ar trebui şi nu le-ar conveni, nu le-ar mai plăti. Schema afacerilor cu aşa-zisele case de sondare, institute cum sunt ele numite oficial, s-a banalizat în timp.

Mulţi dintre politicienii români au fost atât de interesaţi de-a lungul anilor să arunce în derizoriu nu doar presa, ci şi sondajele de opinie realizate de sociologi, încât nu e de mirare că propria strategie îi loveşte ca un bumerang. Chiar dacă unii se jură în gura mare că nu-i interesează şi nu dau doi bani pe ele, în realitate bagă bani cu nemiluita în ziare de propagandă şi în sondaje de opinie favorabile atingerii unor scopuri de cele mai multe ori perfide.

În timp, s-a prins şi poporul de toate acestea, fiindcă politicienii s-au dat în gât unii pe alţii, acuzându-se reciproc de trucarea sondajelor şi de confiscarea politică a presei. Chiar şi în aceste condiţii, adevărurile dureroase reuşesc (ce-i drept, tot mai greu!) să ţâşnească în spaţiul public invadat de propaganda politică mincinoasă şi defăimătoare la adresa adversarilor.

Unul dintre aceste adevăruri, pe care nu-l mai pot ocoli nici măcar sondajele plătite, este acela că absenteismul la vot va avea proporţii dezastruoase în acest an. Dacă pe alte teme şi nume, procentele variază în funcţie de interesele partidelor care au comandat sondajul, lucrurile se schimbă când vine vorba despre prezenţa românilor la vot în lunile mai şi noiembrie anul acesta.

Sociologii, de orice culoare politică ar fi interesele şi simpatiile lor, anunţă într-un cor rău prevestitor că va bate vântul prin secţiile de votare şi că de-o veni la urne măcar un sfert dintre românii cu drept de vot, să zică partidele bogdaproste. Sigur că o să auzim până o să ne săturăm, în perioada imediat următoare, că europarlamentarele din luna mai nu au o miză prea conturată pentru mintea puţină a românilor şi că abia alea din luna noiembrie, pentru alegerea noului preşedinte al ţării, vor fi mai animate.

Vor ieşi mulţi activişti cu hei-rup-ul pe străzi să bată din poartă în poartă şi din uşă în uşă. Numai Dumnezeu drăguţul ştie ce promisiuni le-or mai auzi urechile celor chemaţi la vot. Cum dezamăgirea-i mare şi mulţi se jură că nu mai merg la urne nici să-i pici cu apă clocotită, nu m-aş mira dac-oi afla că pe porţi vor apărea niscaiva tăbliţe pe care să scrie „câine rău”, iar pe uşile apartamentelor afişe cu textul „nu ne mai deranjaţi”.

Asta în cazul cel mai bun. Prevăd însă că vor fi şi situaţii, deloc puţine, în care românii vor bodogăni gălăgios când vor da ochii cu echipele de campanie. După aceşti doi ani dezamăgirea e uriaşă. USL-ul cel preavotat s-a pulverizat, liderii lui au ajuns din mari prieteni ce erau, adversari de temut, PDL-ul s-a rupt şi el în figuri şi-n aripioare, unele mai de dreapta decât altele.

Despre PC şi UNPR… nici nu ştiu dacă merită să mai vorbim. Cât despre PP-DD… fuse şi se duse după ce seduse şi abandonase poporul cel credul. Aşadar, derută şi la stânga, şi la dreapta, şi pe centru. Singura veste veselă după aşa o istorie tristă e că ar putea urma nişte demisii ale preşedinţilor de partide care şi-au bătut joc de voturile a milioane de români.

Zic, şi nu zic doar eu, că n-ar fi rău să-şi dea demisiile de pe acum, fiindcă până şi sondajele de opinie pe care şi le-au plătit i-ar îndreptăţi s-o facă de îndată, fără să mai aştepte rezultatul de la urne rău prevestitor.

 www.alinamavrodin.ro