GEORGE COANDĂ

De treizeci de ani, agricultura românească merge în bobote. Şi cum să meargă eficient, atâta vreme cât toate guvernările au dat „verde” la vânzarea pământurilor fertile unora veniţi de pe aiurea (arabi la grămadă, italieni ş.a.), care s-au repezit în haite nesătule şi n-au avut nicio strategie deşteaptă cu privire la organizarea sectorului agricol şi zootehnic? În afara ălora care şi-au tras moşii (moşierii „vremurilor noi”), sau a altora care au înţeles să-şi unească pământurile - şi uite că le merge bine, dar sunt puţini la număr - guvernările n-au avut nicio idee salvatoare. Acum, mucalitul ministru al Agriculturii, Petre Daea (zău că-mi este simpatic şi are habar cum stă treaba cu agricultura) şi unii sindicalişti şi întreprinzători din domeniu, bine intenţionaţi, şi-au suflecat mânecile şi au trecut la fapte. Despre ce este vorba? Despre reapariţia, dar într-o altă formă, a „aprozarelor”, magazine de desfacere, la preţuri pentru toată mâna, a produselor agricole băştinaşe, recoltate din nişte cooperative - asociaţii de proprietari de pământ - capabile, astfel, să livreze pe piaţă legume, zarzavaturi, fructe „made in Romania”, şi nu otrăvurile alea care invadează, aduse de retaileri afacerişti, supermarketurile, îmbolnăvindu-i pe români. Bineînţeles că retailerii au sărit ca arşi la propriile afaceri, iar unii de prin „clasa politică” au început să facă crize de nervi şi să facă spume la gură, că vai şi iar vai!, este o reîntoarcere la comunism. Ah, eternă prostie omenească! Păi în Franţa, în Danemarca şi prin „alte ţări de farmec pline” – capitaliste sadea – numai aşa a fost/este rentabilizată agricultura lor, ba şi peste gardul nostru, în Ungaria. Iar dacă mai zic că, de pildă, în măreaţa Franţă există un Consiliu de Stat al Planificării, care... planifică raţional şi producţia agricolă şi zootehnică, mă credeţi? Dacă nu, căutaţi pe net! Şi doar Franţa n-o fi comunistă! Eu, unul, ca jurnalist care a trăit şi a văzut multe, şi vreau sincer binele acestui neam, sunt de acord cu ceea ce taxează acum unii cu dispreţ ca „sindromul «aprozarului»”. Hai să vedem ce-o să iasă! Am eu impresia că rău nu va fi!