Chiar dacă pare de necrezut, iată, s-a împlinit un an de război în Ucraina. Şi asta pentru că mulţi au crezut pe această planetă, oh, da, foarte mulţi că, dacă UE şi NATO au aplicat/aplică un noian de sancțiuni economice Rusiei şi înarmează Ucraina până-n dinţi, ţarul cu minţile rătăcite, V.V. Putin, va tremura-n izmene şi o va lua la sănătoasa, prin vreo peşteră din străfundurile Siberiei. Păi n-a fost să fie aşa. Îngroziţi am fost noi ceilalţi, şi mai ales noi cei din „vecinătatea apropiată“. Urletul iadului ne-a pătruns/ne pătrunde, luându-ne cu transpiraţie, până şi în somn.

Ţarul cu minţile rătăcite băgând de seamă că, după un an, nu a pus Ucraina la pământ retransformând-o în posesiune a Federaţiei Ruse, „argumentând”, pentru inducerea în eroare a opiniei publice planetare şi chiar a locuitorilor federaţiei, cum că ţara dintre Carpaţi, Nistru, Dunăre, Marea Neagră şi Don este vatra poporului rus – apropo de medievala Rusie Kieveană – pe care voieşte s-o elibereze din ghearele neonazismului şi ale diavolilor globalizării, băgând de seamă, deci, că nu i-a ieşit „operațiunea militară specială” şi-a pus la bătaie tot arsenalul din dotare al morţii (rachete, drone, tancuri, nave de război, submarine, trupele de mercenari Wagner şi alea ceceno-kadâroviste), hotărât să-i termine pe ucrainienii ăştia încăpăţânaţi şi care nu se dau predaţi.

Şi a luat l-a tocat ca măcelarul la abator, oraş cu oraş, şi sat cu sat, ţinând morţis să confirme că este, într-adevăr, un mare criminal de război. Căci, genocidul ucrainean este fără putinţă de tăgadă. Volodimir Zelinski oferă show-uri televizate pe la diferite summit-uri internaţionale, ba a dat şi o fugă până la Casa Albă înveşmântat în deja celebra sa uniformă de război. Şi „lumea liberă” şi-a făcut din el eroul absolut. Şi Volodimir al nostru cere-n stânga şi dreapta tancuri smart, baterii de rachete super „Made în USA”, şi tot felul de alte armamente, dar... n-are liber la avioane de luptă.

(va urma)