GEORGE COANDĂ

Recentul Apel către Poporul Român, către instituţiile Statului Român, „Identitate Suveranitate şi Unitate Naţională”, semnat de 80 de membri ai Academiei Române, a stârnit furia, da furia iraţională, unor intelectuali subţiri din aşa-zisa „societate civilă”, din anumite medii universitare, şi, zgomotul, din partea unor televiziuni de nişă. Căci, şi de astă dată, sfântul oportunism, sforăitor, găunos şi păgubos, atât de specific românilor a sărit din cizme expunându-şi la vedere obiectele transpirate.

Vai, ruşine academicienilor, s-au dedat la un naţionalism fascistoid-bolşevic! Şi, înecaţi de ură, aceşti oportunişti de serviciu mai să-i linşeze pe academicienii semnatari, printre care nume întru nemurirea Culturii Române, cum sunt, de pildă, Eugen Simion, Victor Voicu, Ioan-Aurel Pop, Gheorghe Păun , Augustin Buzura şi alţii la fel de prestigioşi, adevărate cariatide ale edificiului acestei Culturi. Să fii înnebunit academicienii? De bună seamă, nu. Şi-au făcut datoria de a trage un semnal de alarmă acum cât nu este prea târziu pentru Neam şi Ţară. Să fie oare mai puţin europeni dacă şi-au afirmat, deschis şi sincer, patriotismul? De ar fi să fie culpabil cineva, iată şi academicieni, că îşi exprimă public sentimentul naţionalist şi ar fi de aplaudat şi de ridicat pe un soclu cel care este un fervent „propăşitor” al europenismului şi al globalizării în detrimentul iubirii de patrie, chiar al denigrării sale, al hulirii interesului Naţional? Haideţi să vedem ce ar fi criticabil în Apel (reproduc partea sa esenţială: „Având în vedere poziţia Academiei Române, de instituţie identitară fundamentală, aflată de un secol şi jumătate în serviciul Naţiunii Române, semnatarii acestui Apel, îngrijoraţi de evoluţiile interne şi internaţionale din ultimele decenii, caracterizate printr-o continuă şi alarmantă încercare de erodare a identităţii, suveranităţii şi unităţii naţionale a României, cu multe acţiuni plasate sub semnul globalismului nivelator sau al unei exagerate «corectitudini politice», dar şi cu multe acţiuni îndreptate direct împotriva Statului şi Poporului Român (rescrierea tendenţioasă, lacunară sau chiar mistificatoare a istoriei, denigrarea simbolurilor naţionale, subminarea valorilor şi instituţiilor fundamentale, sabotarea viitorului, dezmoştenirea generaţiilor care vin după noi prin vânzarea pământului, a resurselor solului şi subsolului, prin defrişări masive, prin înstrăinarea sau falimentarea unităţilor economice, prin degradarea învăţământului şi a sistemului sanitar, prin politizarea excesivă a tuturor subsistemelor statului şi societăţii, ceea ce are ca efect deprofesionalizarea, confuzia valorilor, corupţia, lipsa de eficienţă, apariţia unor tensiuni sociale) preocupaţi în mod deosebit de încercările recurente de «regionalizare» a României sau de crearea de enclave autonome pe baze etnice, contrare Constituţiei României şi tendinţelor de integrare europeană, total neproductive din punct de vedere economic, social, al calităţii vieţii în aceste zone, ne exprimăm ferm împotriva tuturor acestor acţiuni, ne pronunţăm cu tărie în favoarea identităţii, suveranităţii şi unităţii naţionale, solicităm instituţiilor abilitate ale Statului Român, de la toate nivelurile, să vegheze şi să acţioneze pentru a preveni, pentru a contracara şi, atunci când se încalcă legea, pentru a pedepsi toate diversiunile şi agresiunile la adresa identităţii, suveranităţii şi unităţii naţionale a României şi a stabilităţii statului de drept”.

Pentru orice român raţional şi care mai este animat de o brumă de respect faţă de această patrie de Identitatea sa Naţională, de valorile spirituale şi materiale, făurite de poporul român de-a lungul istoriei, şi, care dau substanţă şi specific acestei identităţi, este limpede că Apelul nu conţine nimic fundamentalist naţionalist, nici fascist, nici bolşevic, ci doar o cinstită şi realistă îngrijorare că, în aceste vremuri schimbătoare de destin planetar, poporul român, României, pot deveni, într-un pervers joc de mari interese geopolitice ale forţelor oculte multinaţionale, amintire. A fi adept al naţionalismului patriotic – ierte-mi-se tautologia premeditată şi asumată, dorind prin această sintagmă să accentuez caracterul profund umanist al naţionalismului românesc – şi a-l promova înseamnă, ipso facto, să fii, în sens militant, apărător al identităţii naţionale integrată în civilizaţia europeană. Despre globalizare numai de bine, aşa cum este concepută şi cum se desfăşoară nu duce decât la distrugerea civilizaţiei europene. În această accepţie trebuie înţeles responsabilul Apel al Academiei Române. Care în loc să fie condamnat trebuie a fi salutat şi respectat. Iar cei ce îl condamnă fac dovada de netăgăduit a intoleranţei de sorginte fascist-bolşevică. N-au ştiinţa şi deprinderea unei adevărate culturi democratice. Sunt nişte jalnici sicofanţi.