Originea apostolică a creş- tinismului românesc stă în legătură cu predica Sfântului Andrei, pe care Biserica noastră îl cinsteşte în ziua de 30 noiembrie, în fiecare an. Pomenirea numelui său are o adâncă semnificaţie în spiritualitatea românească, deoarece aceasta şi-a păstrat până astăzi specificul ortodox şi, odată cu aceasta, unitatea de neam, limbă şi gândire.

Cine era Sfântul Apostol Andrei? Era frate cu Simon Petru, cel mai în vârstă dintre apostoli, tatăl lor fiind pescarul Ioan din localitatea Betsaida, situată pe ţărmul lacului Ghenizaret, în nordul Ţării Sfinte, în provincia Galileea. Amândoi s-au numărat printre „ucenicii” Sfântului Ioan Botezătorul. A fost martor şi el, alături de alţi ucenici, la Botezul Domnului, întărindu-se în convingerea că Acesta era Mesia Cel prezis de prooroci. Chemarea lui Andrei la apostolat s-a petrecut mai târziu, când era împreună cu Simon Petru şi pescuiau, iar Mântuitorul i-a chemat să vină după El ca să-i facă pescari de oameni.

Ei au ascultat chemarea divină şi L-au urmat pe Domnul (Matei 4, 18-20). Andrei a fost în permanenţă alături de Mântuitorul: L-a însoţit pe drumurile Ţării Sfinte, a fost martor la minunile pe Care le-a săvârşit, a ascultat cuvintele Sale de învăţătură, a suferit alături de ceilalţi Apostoli când Domnul a fost răstignit pe cruce, s-a bucurat alături de ei când a aflat minunea Învierii şi L-a văzut înviat în prima zi şi după opt zile, apoi L-a văzut la arătarea din Galileea, când au primit poruncă de a predica Evanghelia la toate neamurile.

În urma acestei porunci, după Pogorârea Duhului Sfânt, Sfinţii Apostoli au început să predice noua învăţătură. Potrivit tradiţiei, Sfântul Andrei a predicat întâi în Ţara Sfântă, apoi în Asia Mică, de unde a trecut în Europa, ajungând până în Sciţia Mică (Dobrogea de astăzi), dar şi în nordul Mării Negre, în Ucraina de astăzi (Sciţia Mare). Cu alte cuvinte, Sfântul Andrei a fost primul propovăduitor al Evangheliei la geto-daci, strămoşii românilor.

A predicat însă şi grecilor care locuiau în cetăţile de la Marea Neagră: Tyras (Cetatea Albă), Tomis (Constanţa), Callatis (Mangalia) şi altele. Unele colinde, legende şi obiceiuri din Dobrogea şi din stânga Prutului amintesc de trecerea Sfântului Andrei prin aceste locuri. De la noi, Sfântul Andrei a dus „vestea cea bună” şi în Bizanţ (Constantinopol), iar de acolo a trecut în Grecia ajungând până în sudul ei, în oraşul Patras.

Acolo a suferit moarte martirică, fiind răstignit pe o cruce în formă de X (numită până azi „crucea Sfântului Andrei”), probabil în cursul persecuţiei lui Nero.

Florin Alexandru Popa, Parohia Dealu Mare