Sfântul Apostol Andrei, cel care L-a urmat cu dragoste şi credinţă pe Domnul nostru Iisus Hristos, lăsând toate averile lumeşti pentru cele din Împărăţia Cerurilor, a propovăduit neobosit cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum Mântuitorul Însuşi i-a rânduit, botezând popoare în numele Lui, tămăduind bolnavi şi mâhnindu-se pentru pierzarea celor ce nau vrut să creadă. Sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei, ”Ocrotitorul României”, cel care a propovăduit religia păcii şi iubirii cu dragoste de Dumnezeu în ţinutul Dobrogei, a fost declarată sărbătoare bisericească naţională, fiind însemnată în calendarul nostru bisericesc cu cruce roşie, în dreptul zilei de 30 noiembrie.

Întâia întâlnire cu Hristos, ”Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii” (Ioan, 1, 29), la transformat pe credinciosul pescar Andrei în ucenicul nedespărţit al Mântuitorului. ”Veniţi după Mine şi vă voi face pe voi pescari de oameni” (Matei 4, 18-23), le-a spus Fiul lui Dumnezeu pescarilor Petru şi Andrei, la Marea Galileii, iar ei, lasându-şi mrejele lor, L-au urmat cu încredere pe Cel ce i-a chemat. Pentru că primul care a mers după Iisus a fost Andrei, el este numit ”cel întâi chemat”, prin această chemare devenind Apostol. Deşi a lăsat tot ce avea şi l-a urmat pe Hristos, ”apa cea vie”, nu Andrei l-a ales pe Mântuitor, ci Mântuitorul Însuşi l-a ales pe el: ”Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi roadă să aduceţi, şi roada voastră să rămână, ca Tatăl să vă dea orice-I veţi cere în numele Meu” (In. 15, 16). (...) Însă, multe patimi a suferit prealăudatul Apostol printre iudei, căci ajungând în cetatea Sinopi, şi auzind că Apostolul Matia este întemniţat, a zdrobit legăturile temniţei cu semnul Sfintei Cruci şi au ieşit din temniţă mulţi împreună cu acesta. Auzind cele întâmplate, iudeii au dat năvală în casa în care găzduia ”cel întâi chemat” şi, năpustindu-se asupra lui, l-au muşcat, l-au bătut cu pietre şi cu lemne, l-au tăvălit prin ţarină şi abia când au considerat că este mort l-au aruncat la gunoi, în afara cetăţii. Pe cât de mare a fost cruzimea lor, însă, pe-atât de profundă a fost pocăinţa lor, căci văzându-l a doua zi printre ei pe Apostolul Andrei fără nicio rană pe trup, au căzut la picioarele sale, cerându-şi iertare, iar el i-a făcut pe ei robi ai lui Hristos, botezându-i. (...) Minunea învierii unui om din morţi i-a determinat pe sinopenii iudei necredicioşi să creadă că Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Făcându-i-se milă de o femeie al cărei fiu fusese ucis, Apostolul Andrei l-a înviat pe acesta prin rugăciune. Văzând o asemenea întâmplare, toţi cei din cetatea Sinopi au cerut să fie botezaţi în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, devenind popor sfinţit al lui Hristos. Toate aceste minuni şi multe altele au fost făcute de către ”cel întâi chemat” pentru a atrage oamenii spre dreapta credinţă care să-i mântuiască pe ei.

Pr. Ionel Marcu, Parohia Valea Voievozilor