În Duminica după Înălţarea Sfintei Cruci, la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie se va face evocarea semnificaţiei Sfintei Cruci, ca un semn inconfundabil şi nepieritor al biruinţei vieţii asupra morţii, ca o expresie elocventă a dragostei supreme a dumnezeirii pentru întreaga umanitate ca şi pentru fiecare om în parte, astfel încât, orice fiinţă omenească să poată dobândi viaţa veşnică prin purtarea crucii sale şi prin credinţa mărturisitoare de a-L urma pe Mântuitorul Iisus Hristos!

În Duminica aceasta, de după Înălţarea Sfintei Cruci, ca şi în fiecare Duminică, după citirea Evangheliei Învierii, se cântă un tropar consacrat Sfintei Cruci şi Învierii, care începe prin cuvintele: «Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm… », astfel că slujba de Duminică reprezintă o sărbătoare de Paşte săptămânală, mai ales că se slujeşte prin cuvintele: «Crucii Tale, ne închinăm, Hristoase şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim, că, iată, a venit prin Cruce bucurie la toată lumea», tocmai pentru ca noi să înţelegem, cât de strâns legate una de alta sunt Crucea şi Învierea, ele reprezentând cele două faţete ale tainei mântuirii neamului omenesc.

Asumarea Crucii ne arată şi treptele pocăinţei: a voi, a te lepăda de tine, a lua Crucea, a urma. Iar această voinţă priveşte darul lui Hristos de a împreună-voi cu omul de fiecare dată, întru mântuirea lui. Pentru El, Domnul care face din Cruce semn de biruinţă, iar, mântuirea noastră este o chestiune de viaţă şi de moarte!

Pr. Ionuț Chivulescu, Parohia Brăteștii de Jos