Teme principale

Prima paginĂŁ (PDF)

Newsletter

Aboneaza-te pentru a primi buletinul de stiri prin email

Adresa ta de email:
Agentia Nationala de presa AGERPRES - www.agerpres.ro



18.09.2020 00:16

CUVÂNTUL CARE ZIDEȘTE


A A

SFÂNTA CRUCE – LUMINĂ ȘI BINECUVÂNTARE PENTRU OMENIRE

„Oricine voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie.” (Marcu 8, 34). Cinstirea Sfintei Cruci în pietatea creștină particulară și în cultul liturgic public al Bisericii s-a manifestat dintotdeauna, prin numeroase forme, ca de exemplu, facerea semnului Crucii sau închinarea și invocarea ei în diverse împrejurări și momente, venerarea lemnului Sfintei Cruci, pelerinajele, zidirea de biserici închinate Sfintei Cruci, cuvântări și imne de laudă în cinstea Sfintei Cruci. Importanța prăznuirii cinstitei și de viață făcătoarei Cruci o arată Sfântul Maxim Mărturisitorul când zice: „Mare este taina Crucii și cine a cunoscut-o a înțeles adâncul Scripturilor și știința tuturor celor văzute și cugetate”. Crucea este semn omenesc și dumnezeiesc deopotrivă. Semn omenesc, căci omul de la început a fost plăsmuit în chipul Crucii. Făcând-o unealtă de tortură și de moarte, Crucea a devenit simbolul suferinței și al morții. Dar de când Hristos S-a răstignit pe dânsa, Crucea a devenit semn dumnezeiesc, semnul Fiului Omului, semn de biruință, de bucurie și de viață. De aceea, Biserica se bucură cântând: „Crucea Ta, Doamne, viață și înviere este pentru poporul Tău...” Cele două înțelesuri au rămas împreună; în viața noastră pământească, cele două cruci se suprapun și alcătuiesc Crucea mântuirii noastre, Crucea pe care trebuie s-o ducă tot creștinul în urma Hristosului său, după cuvântul Domnului: „Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să-Mi urmeze Mie” (Luca 9, 23). Privită omenește, Crucea este osteneală, răbdare, suferință, luptă împotriva răului; și fiindcă acestea nu pot fi ocolite în viață, nici crucea nu poate fi ocolită, tot omul trebuie să-și poarte crucea sa. Plata păcatului este moartea: crucea ispășirii și a suferinței este firească în acest veac. Prin suferința Sa, Mântuitorul însă a deschis o nouă perspectivă Crucii: suferință, dar nu spre moarte, ci spre viață; popas spre bucuria învierii. Puțina suferință a Crucii, ne scapă de veșnicia morții. De aceea, Hristos aștepta cu dor Crucea, iar mucenicii căutau și se bucurau de chinuri, știind că „pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de mărirea care ni se va descoperi” (Romani 8, 18). Privită dumnezeiește, Crucea este semnul Fiului Omului, sceptrul Lui, semn de putere și de întărire, semn de biruință asupra morții și a diavolului, „armă nebiruită”, „viața și învierea”. „Mare este puterea Crucii tale, Doamne” se minunează Biserica. Și, într-adevăr, tot harul și puterea lui Dumnezeu ni se împărtășesc sub semnul Crucii. De la naștere, până la moarte și până la învierea cea de obște, toată viața creștinului este umbrită de Sfânta Cruce, care este cheia ce deschide cămara de bunătăți a harului. Ca semn al Său, Mântuitorul a dat Crucii toată puterea Sa și a dăruit-o ca pe darul cel mai de preț prietenilor Săi. Dându-ne Sfânta Împărtășanie, Domnul ne spune: „aceasta să faceți spre pomenirea Mea” (Luca 22, 19); dândune Crucea, ne spune: „Aceasta s-o aveți întru amintirea Mea, în amintirea dragostei Mele pentru voi, pentru care Mi-am dat viața”; căci Crucea este semnul dragostei nemărginite a lui Dumnezeu pentru om. De aceea, Mântuitorul a voit să moară pe Cruce, cu brațele întinse, ca să ne arate că de-a pururi stă cu ele deschise, gata să ne cuprindă, să ne îmbrățișeze, să ne arate de-a pururi iubirea Sa cea mare pentru noi, care ne așteaptă să ne întoarcem la El. Reamintirea pildei Fiului Risipitor în săptămâna dinaintea Duminicii Crucii își descoperă acum înțelesul. Crucea de necaz și de suferință a omului, împlinită cu Crucea - putere și biruință a Domnului, se preface în Cruce a nepătimirii. „Crucea este semnul nepătimirii” zice Sfântul Maxim Mărturisitoru, arătând nelucrarea păcatului și omorârea morții celei omorâtoare de viață, care sunt semnele omului celui duhovnicesc, izbăvit de păcat și reînnoit prin har. Prăznuirea Crucii în cultul Bisericii noastre, ne arată următoarele: Crucea, ca lemn al vieții, ne aduce aminte de Pomul vieții din mijlocul raiului, din care Adam n-a gustat, pentru neascultare și nepostire, pentru ca noi, prin puțină înfrânare, să ne învrednicim a ne împărtăși din el, ca să nu mai murim, ci să fim vii; Ostenelile postului sunt un fel de răstignire, însă aducândune aminte de răstignirea și Patimile Domnului pentru noi, ne îmbărbătăm și ne mângâiem: dacă Domnul Hristos S-a răstignit pentru noi, cu cât mai mult datori suntem noi să ne răstignim împreună cu El, ca să și înviem și să ne proslăvim împreună cu El; În vremea postului, lupta cu vrăjmașul este tot mai înverșunată și avem nevoie de ajutor din afară. Stăpânul și comandantul oștilor duhovnicești ne trimite Crucea, armă nebiruită, de care se cutremură puterile diavolești; Crucea este sceptrul lui Hristos. Și precum un împărat când merge undeva își trimite înainte steagul și sceptrul, ca semne vestitoare, tot așa și împăratul Hristos, vrând să ne vestească apropiata Sa sosire, biruința cea mare asupra morții și slava învierii, ne trimite sceptrul împărătesc - Crucea, ca să ne bucure și ne pregătește pentru primirea împăratului Ceresc, Cel biruitor. Așadar, puterea Crucii lui Hristos în lume! Crucea ne-a adus mîntuirea și împăcarea cu Dumnezeu. Crucea a sfărâmat prin Înviere porțile iadului. Crucea ne-a deschis raiul și a biruit moartea. Crucea zdrobește pe diavoli și-i alungă dintre noi. Crucea este scară de mântuire a lumii care ne urcă la cer. Să urcăm la Dumnezeu pe scara Crucii. Să ne împăcăm și să ne iubim prin jertfa Sfintei Cruci. Să ne străduim a ne duce fiecare crucea noastră cu smerenie, cu răbdare și cu nădejdea mântuirii. Să nu deznădăjduim în boli, în suferințe și în mulțimea necazurilor vieții. Să ne gândim că toți părinții, înaintașii și sfinții noștri au suferit și și-au dus crucea cu răbdare și bucurie până la capăt, căci „cel ce va răbda până la sfârșit, acela se va mântui” (Matei 24, 13).

Pr. Cosmin Santi, Parohia „Sfânta Treime” din Viforâta



Comentarii

sau

AdaugĂŁ comentariul tĂŁu daca nu ai cont facebook

Nume:


Comentariu:



cod captcha



Din aceeaÂși categorie

Soluții pentru funcționarea muzeelor în perioada stării de alertă
Reducerea materiei școlare, o soluție pentru învățământul românesc?
"Crizantema de Aur", ediție istorică în pandemie
Complexul Național Muzeal "Curtea Domnească" Târgoviște trece la programul de iarnă
Festivalul Național "Crizantema de aur", forța divină a Romanței
Eliberarea de rău
35 de unități de învățământ, în scenariul roșu!
Festivalul Național "Crizantema de Aur", cu restricții în pandemie
IȘJ, în sprijinul profesorilor care susțin cursuri online
Prelungirea înscrierii la "Moștenirea Văcăreștilor"


Politica de Cookie
Politica de Confidentialitate

Editorial

Românii și-au pierdut încrederea...

... în „clasa politică” și în justiție. Ambele i-au trădat. Iar când vorbim de trădare la români, aceștia, pe pielea lor, simt că este „multilateral dezvoltată”. 

[citește tot...]


Agentie imobiliara Sibiu
Anunturi Imobiliare Dambovita

Follow artpress_tgv on Twitter






Posta redactiei: fii jurnalist !

Fii jurnalist, introdu propriile tale stiri, fotografii, scrisori deschise, sesizari in sectiunea dedicata postei redactiei.

Ce anume iti poate strica fosa septica ecologica

Ce anume iti poate strica fosa septica ecologica
Cand esti nevoit sa-ti montezi o fosa septica ecologica deoarece in zona in care locuiesti nu exista canalizare este nevoie sa tii cont de anumite reguli de mentenanta pentru a nu afecta negativ sistemul septic si pentru a-i prelungi durata de viata. Acest lucru nu este benefic numai din punct de vedere financiar, dar te poate ajuta sa previi situatii neplacute cauzate de refulari sau mirosuri urate. [citește tot...]

Alte articole »

Trimite articol

publicitate

aparate foto digitale