În fiecare an, la 6 Octombrie, Biserica Ortodoxă sărbătore şte pe Sf. Toma, unul din apostolii Mântuitorului pe care lumea, în general, îl cunoaşte, pe nedrept, cu numele de „Toma necredinciosul”. Despre aşa-zisa „necredinţă” a lui vorbim, de obicei, mai pe larg în prima duminică după Sf. Paşti. Acum însă mă voi referi strict la viaţa şi activitatea pe care apostolul Domnului a desfăşurat-o alături de Mântuitorul şi în primele zile ale Bisericii creştine.Sf.Toma s-a născut în părţile Galileii mai precis în cetatea Paneada cunoscută şi sub numele de Cezareea lui Filip. Numele său tradus din limba aramaică înseamnă Geamăn. L-a cunoscut pe Domnul Hristos şi L-a urmat în toată activitatea Sa. Se ştie că nu era un cărturar dar avea un suflet cinstit şi curajos şi de aceea Mântuitorul l-a aşezat în rândul celor doisprezece apostoli. Cunoaştem din scrierile Noului Testament (Ioan capitolul 11) că, după moartea lui Lazăr, se opune, oarecum, întoarcerii Mântuitorului în Iudeea, ştiind că-L pândea pericolul uciderii cu pietre şi de aceea exclamă: „Să mergem să murim şi noi împreună cu El!” (Ioan 11,16). Cunoaştem , de asemenea, că în seara Cinei celei de Taină, când Iisus spune „Unde Mă duc Eu voi ştiţi; şi ştiţi şi calea”. Nedumerit de cuvintele Mântuitorului Toma întreabă : „Doamne nu ştim unde Te duci; şi cum putem şti calea?” iar Domnul îi răspunde: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine!” (Ioan 14,46). După învierea Mântuitorului, apostolii, cu excepţia lui Toma, au parte de bucuria întâlnirii cu Domnul. Iisus intră la ei, seara, prin uşile încuiate şi le dăruieşte pacea de care aveau atâta nevoie. La întoarcerea lui Toma, apostolii, plini de bucurie i se adresează acestuia: „L-am văzut pe Domnul”. Toma răspunde cu o oarecare urmă de invidie: „Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede” (Ioan 20,25). La numai o săptămână, Domnul se arată din nou tuturor, în acelaşi loc unde apostolii stăteau închişi de frica iudeilor, şi se adresează direct lui Toma: „Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios” (Ioan 20,27). După Înălţarea la cer a Mântuitorului şi după Pogorârea Sfântului Duh, a sosit timpul ca apostolii să plece în misiunea de propovăduire a Cuvântului Domnului şi, ca atare, au hotărât să tragă la sorţi unde va pleca fiecare. Istoricul Eusebiu de Cezareea ne spune că sorţii au hotărât ca Sf.Toma să propovăduiască în India. In drumul său spre Orientul îndepărtat Sf.Toma a săvârşit o seamă de minuni, aducând multe suflete la Hristos. Sf. Apostol Toma a fost adus în chip minunat la Ierusalim pentru a participa la înmormântarea Maicii Domnului. Tradiţia spune că , din îngăduinţa lui Dumnezeu, apostolul a ajuns cu trei zile mai târziu dar s-a bucurat de vederea minunată a ridicării Maicii Domnului la cer Şi a primit de la ea cinstitul brâu. Ajungând la Ierusalim, Toma a cerut să fie deschis mormântul Preacuratei, care, acum era gol, dovedind şi celorlaţi mutarea Maicii Domnului la cer. Sf. Apostol Toma se întoarce în India, pe coasta de răsărit, unde prin vestirea Cuvântului a întors pe mulţi la Hristos. Tradiţia creştinilor din Malabar arată că Apostolul a întreprins o călătorie misionară şi în China, de unde revine la Mylapore, în sud-estul Indiei.În anul 70, împăratul Muzdie (Misdeu), mâniat pentru creştinarea soţiei sale şi a fiului său, a poruncit uciderea Sf. Ap. Toma, în afara cetăţii. Astfel a primit apostolul moarte martirică, fiind străpuns cu suliţele. Mormântul său (din India) este până astăzi loc de pelerinaj. Cea mai mare parte a Sfintelor sale moaşte au fost mutate la Edesa Mesopotamiei în anul 232. Astăzi capul Sf. Toma se află în Mănăsirea Ortodoxă din insula Patmos (Grecia) iar alte părţi din moaştele sale se păstrează în oraşul Ortona din Italia. Pr. Prof. Dr. Gheorghe Drăghici, Parohia Runcu I