❚ Seceta de anul acesta, fără precedent în ultimii zeci de ani, l-au făcut pe dâmboviţeanul Vasile Neagu, din Râu Alb, să se adreseze redacţiei în numele locuitorilor chinuiţi de problema apei ❚ Pârâul a secat de tot în această vară, lăsând fără sursă de apă nu numai Râu Alb, ci şi alte trei aşezări ❚ Lucrările de regularizare şi construirea unor baraje de colectarea apei au început în forţă în ultimul an al comunismului şi au încremenit odată cu revoluţia, peste ani dorinţa localnicilor fiind aceeaşi: să aibă apă!

Seceta de anul acesta, după aprecierile specialiştilor fără precedent în ultimii 50 de ani, i-a prilejuit lui Vasile Neagu, din localitatea Râu Alb, să se adreseze redacţiei “Jurnal de Dâmboviţa” şi să precizeze faptul că apa curgătoare cu acest nume a secat în “totalitate, lăsând fără sursă de apă mai multe localităţi, precum Râu Alb, Gura Bărbuleţu, Pietrari şi Manga”.

Lucrările hidrotehnice, aşa cum au demonstrat-o practic atât inundaţiile, cât şi secetele, au fost total ineficiente sau inexistente în administraţia aflată sub conducerea PDL aproape 8 ani, fapt consemnat de opoziţie şi mass media. Interesantă în scrisoarea remisă redacţiei este informaţia că însuşi autorul acesteia, Vasile Neagu, s-a adresat chiar înainte de Revoluţia din decembrie 1989 autorităţilor centrale comuniste, tot printr-o scrisoare (către C.C. al PCR, în anul 1988), “în care relatam faptul că localităţile de pe valea pârâului Râu Alb suferă din cauza lipsei de apă pe timpul verii”.

Reacţia autorităţilor de atunci a fost promptă şi “au hotărât regularizarea acestui bazin şi construirea unor baraje pentru colectarea apei în perioadele cu precipitaţii abundente. Chiar în acel an, în toamnă, au început măsurătorile, proiectarea lucrărilor în funcţie de zone, teren, rezistenţă etc. marcarea şi stabilirea firmei şi termenului de execuţie. Ştiu că lucrarea a fost încredinţată Întreprinderii «Hidrotehnica» Buzău, timp de execuţie 1 an. S-a lucrat mai întâi la vâlcelele care alimentau Râu Alb cu îndiguiri, cascade pentru reducerea vitezei apei, devieri de curs pentru a evita pericolul producerii unor alunecări de teren. Şi alte lucrări de consolidare. Tot anul 1989 s-a lucrat la acest proiect”.

O diferenţă ca de la cer la pământ, faţă de amatorismul şi tărăgăneala de azi a unor astfel de lucrări, prin care se vânează numai banul public, nu calitatea şi eficienţa. Vasile Neagu precizează că finalizarea proiectului ar fi ferit localităţile amintite de inundaţii, surplusul de apă ar fi rămas în baraje.

De asemenea, “Râu Alb nu ar mai fi secat niciodată şi nici nu ar mai fi distrus case, terenuri şi copaci. Apa potabilă din fântâni nu este suficientă pentru consumul zilnic, şi nici cea din bazinele de captare a izvoarelor de la reţelele existente de la cişmele. Sunt zone aflate între 400 şi 800 metri altitudine, cu alunecări de teren, cu pânza freatică mult sub nivelul posibilităţilor actuale de captare”.

De asemenea, realizarea proiectului, în prezent, ar fi păstrat debitul de apă pentru Bucureşti, deoarece Râu Alb este cel mai mare afluent al Dâmboviţei. Este o scrisoare care exprimă o stare de fapt, iar lucrările urgente sunt solicitate de toţi locuitorii de pe valea superioară a Dâmboviţei. Din cauza secetei s-a ajuns până acolo ca unii oameni să pună “lacăt la fântână (...) nici măcar fântâna nu este în curtea ta, ci pe marginea drumului. În loc să agăţi o cană de ghizdul puţului, să bea omul însetat o gură de apă rece, tu îi pui lacăt fântânii?”.

Există şansa pentru locuitorii acestor localităţi ca noua conducere a Consiliului Judeţean Dâmboviţa să analizeze gravitatea şi urgenţa acestei stări de lucruri şi să ia măsurile în consecinţă.