❚ „Deliciosul de Voineşti”, „Mutzu”, „Florina”, „Golden” sau „Ionatanul” vor fi aproape de negăsit în această toamnă – după ce seceta a decimat culturile cu 50% ❚ „E de jale!” – strigă pomicultorii care au pierdut şi 10.000 de lei pentru un hectar de plantaţie, mulţi dintre ei aruncând la porci merele mici şi stafidite ❚ Specialiştii sunt şi mai îngrijoraţi, mai ales că mugurii de rod pentru anul viitor sunt compromişi din cauza caniculei ❚ În ce priveşte sistemele de irigaţii, ele există pe doar 11 hectare din 8.000 cultivate cu pomi fructiferi, pomicultorii care şi-au permis asemenea investiţie fiind număraţi pe degetele de la o mână ❚ 5000 de hectare de livezi sunt afectate de secetă în proporţie de peste 30%, iar viitorul pomiculturii dâmboviţene este negru, dacă statul nu se implică

„Deliciosul de Voineşti”, „Mutzu”, „Florina” sau „Ionatanul”, din producţia autohtonă dâmboviţeană, vor fi aproape de negăsit în pieţele din ţară din cauza secetei prelungite! Efectele caniculei sunt contabilizate de către pomicultorii dâmboviţeni care spun că anul acesta vor înregistra pierderi de aproximativ 50% faţă de producţia de anul trecut.

Mai mult, susţin specialiştii, repercusiunile vor se vor simţi şi în recolta de anul viitor. În momentul de faţă, în întreg bazinul pomicol dâmboviţean există aproximativ 8000 de hectare de pomi fructiferi, dintre care peste 3000 sunt livezi de mere.

„E de jale!”

Canicula nu a făcut ravagii numai pe ogoare, ci şi în livezi, unde şi-a pus amprenta şi asupra producţiei de mere din această toamnă. Pomicultorii de pe Valea Dâmboviţei, cel mai renumit bazin pomicol din ţară, spun că nu vor reuşi să-şi recupereze investiţiile, care se ridică la peste 10.000 de lei pentru un hectar de plantaţie în sistem clasic:

• „Suntem foarte necăjiţi. Secetă mare, călduri mari, pomii deja au început să-şi schimbe culoarea. Am investit şi nu vom recupera mai nimic. E jale! Merele nu vor fi nici 50%. Dacă nu te ajută statul, nu mai rentează să faci pomicultură. E de jale! La un hectar se sare de suta de milioane lei investiţi. Tăierile, stropirile, săpatul… iar merele sunt foarte, foarte mici. Nu vom avea ce vinde în această toamnă, nici de ţuică nu sunt bune, pentru că se stafidesc de acum.”
• „Secetă mare, se usucă tot. Şi meri, şi pruni, şi tot! Nu o să ne scoatem investiţia. Anul ăsta nu am făcut nimic. Poate la alţii va fi mai bine, dar la noi… Dar producţia este înjumătăţită. Nici nu mă gândesc la irigaţii, cu ce să fac? N-am bani, n-am pensie, subvenţii – nici atât. Statul ne mai ajuta înainte, cât de cât. Nu cu mare lucru, dar parcă totuşi se cunoştea”.
• „Şi merele, şi perele sunt mici. Degeaba le-am îngrijit. Nu cresc, nu e apă. E clar că nu vom recupera investiţia de anul acesta. Sunt mere mărunte. De o treime din recoltă s-a ales praful. Chiar dacă plouă, tot se duce. Au picat toate, le dăm la porci. Ce să fac cu ele? Nu sunt bune de nimic.”

2013, sub semnul incertitudinii

Specialiştii sunt extrem de îngrijoraţi şi anticipează că efectele secetei se vor răsfrânge şi asupra producţiei de anul viitor.

Ion Oprea, preşedintele Asociaţiei Pomicultorilor din Dâmboviţa, a menţionat: „În principiu, toată zona este afectată, din cauza temperaturilor foarte ridicate o perioadă foarte lungă. De la 1 iunie, precipitaţiile au fost undeva între 40 şi 60 litri/mp. Cel puţin jumătate din pomi se scutură, frunzele şi fructele cad. Dacă nu plouă, şi pomii se vor prăpădi. E clar că producţia de anul acesta este compromisă. Cei care au reuşit să le dea puţină apă îi menţin pe linia de plutire. Dar şi rodul pentru la anul cu siguranţă va fi afectat. Suntem într-un an deosebit, poate cel mai rău an pentru noi. Acum o lună spuneam că e un an foarte bun, din păcate seceta ne-a pus în situaţii neplăcute. Dl ministru a cerut comunicate în judeţe pentru culturile afectate, dar n-a cerut şi pentru pomicultură. Îi amintim că şi plantaţiile pomicole suferă de secetă. Şi pomicultorii au mare nevoie de ajutor. În momentul acesta se mai pot salva pomii. Producţia va fi de calitate slabă, iar peste 70% din ea va merge la industrie. Pomicultorii care au reuşit să irige îi numărăm pe degetele de la o mână. De irigaţie va fi nevoie, numai că zona Voineşti are un specific aparte. Sunt loturi mici şi prea multe locuri. Deci, un producător are în 10 locuri câte 3000 de metri. Este foarte costisitoare irigarea, mai ales că lipseşte apa”.

Mare parte din merele pricăjite nu mai ajung nici în pieţe, nici la ţuică, ci... în troaca porcilor

În aceste condiţii, se pare că mulţi vor renunţa la culturile pomicole, şi asta din lipsa fondurilor. Dacă anul trecut pomicultorii dâmboviţeni au recoltat în medie între 20 şi 30 de tone de mere la hectar, anul acesta oamenii spun că puţini vor fi cei care vor culege 15 tone de mere, iar calitatea acestora va fi cu mult inferioară.

Totodată, ţăranii susţin că, dacă în următorii ani statul nu le va acorda un ajutor real aşa cum se întâmplă în Polonia sau Ungaria, mulţi dintre ei nu vor mai avea suficiente resurse financiare pentru a mai face pomicultură. În acest fel renumitele soiuri ca „Deliciosul de Voineşti”, „Mutzu” sau „Golden” vor deveni o raritate pe mesele românilor.

Irigaţii pe… 11 hectare din 8000

În timp ce mii de hectare cultivate cu meri s-au copt pur şi simplu la soare, pomicultorii cu dare de mână, ce-i drept extrem de puţini, s-au pus la adăpost de caniculă cu ajutorul unor instalaţii de irigare prin picurare. Acestea sunt extrem de eficiente, iar merii nu suferă absolut deloc din cauza caniculei şi a lipsei ploilor. Însă preţul acestora se ridică la peste 10.000 de euro pentru un hectar.

Astfel de investiţii găsim şi pe Valea Dâmboviţei, însă livezile super intensive dotate cu astfel de sisteme nu se întind pe nici măcar 20 de hectare. Cei câţiva pomicultori dâmboviţeni care au dispus de fonduri pentru a înfiinţa plantaţii noi în sistem european, dotate inclusiv cu instalaţii de irigare prin picurare, spun că toate materialele, inclusiv cel săditor sunt de import, iar preţul pentru un hectar de astfel de livadă depăşeşte 20.000 de euro.

Irigarea prin picurare, un vis prea îndepărat pentru pomicultorii dâmboviţeni,

dar chiar şi pentru statul român

Puţini sunt deci cei care îşi permit această investiţie. Unul dintre ei este din comuna Măneşti, a înfiinţat o astfel de livadă pe o suprafaţă de cinci hectare şi ca el mai sunt doar câţiva pomicultori pe Valea Dâmboviţei. Cei mai mulţi încă culeg roadele vechilor plantaţii în sistem clasic care au şi peste 40 de ani, dar care, în situaţia de secetă din acest an, îşi vor înjumătăţi producţia de anul trecut, iar calitatea va fi mult scăzută. Din păcate, şi dacă ar vrea să-şi modernizeze livezile, statul român nu prea poate să-i ajute, nici măcar cu proiecte cu bani europeni.

Eugen Marin, directorul Direcţiei Agricole Dâmboviţa, ne-a declarat: „La nivel de judeţ, suprafeţele de pomi amenajate cu sistem de irigaţii sunt foarte mici, nici nu merită calculate în procente. Practic, din 8750 de hectare plantaţii pomicole, pe sistem modern de udare cu picurare sunt în jur de 11 hectare. Mai sunt pomicultori în zona Voineşti, Cândeşti, Gemenea care mai udă cu mijloace improvizate, dar suprafaţa amenajată este în jur de 11 hectare”.

Potrivit specialiştilor de la Direcţia Agricolă Dâmboviţa, peste 5000 de hectare de livezi sunt afectate de caniculă în proporţie de peste 30%. Oamenii se plâng că nu-şi vor recupera banii investiţi, iar în doar câţiva ani puţini vor mai fi cei care vor continua cu această îndeletnicire. Pe de altă parte, cei care au investit în plantaţii moderne, cu sisteme de irigaţii, îşi vor amortiza investiţiile în maxim trei ani.