MĂDĂLIN RĂDUCU

Dincolo de artă, reprezentată prin ecranizarea de succes a serialului istoric „Dinastia Tudorilor”, conceptul reprezintă mai mult în fotbalul dâmboviţean. Poate părea exagerată comparaţia, însă cum în istorie această perioadă este încadrată în Evul Mediu, cam acelaşi lucru se poate face şi cu AJF Dâmboviţa. Absolut toate ideile asociaţiei conduse de Emil Tudor duc către primitivismul perioadei amintite: organizare, abordare, judecarea/ rezolvarea cazurilor, situaţia economicofinanciară şi lista poate continua. Însă toate acestea au fost posibile şi datorită unei conjuncturi, care a fost creată de conducători.

Văzută ca o imagine de ansamblu, Asociaţia Judeţeană de Fotbal pare un stat în stat. Pe acest tărâm există reguli care sunt respectate doar când se vrea, sunt legi care apar în discuţie şi dispar după bunul plac al unora şi altora, primează favoritismele şi prieteniile create într-un lanţ „trofic” bine structurat. Dar ca în orice perioadă, chiar şi în cea a „Dinastiei Tudorilor”, nimic nu poate fi etern.

Cam aşa se întâmplă şi în aceste zile la AJF, unde Emil Tudor s-a trezit singur, fără voia sa, fiind nevoit să facă faţă asediului de replici şi critici din partea echipelor. Acest lucru este evident, mai clar ca lumina zilei, că structura ermetică de acum câţiva ani nu mai este aceeaşi şi că au apărut primele fisuri. Se poate observa în curajul oamenilor din anturajele echipelor, ba chiar a oficialilor, care nu mai sunt mânaţi de frică şi semnalează cazuri elocvente în care dreptatea este de partea lor în mod cert. Numai „ajf”- iştii nu vor să recunoască, fiindcă, nu-i aşa, trăiesc în lumea lor.

În opinia mea, informaţia săptămânii din fotbalul judeţean poate fi considerată petiţia pentru strângerea de semnături în ceea ce priveşte convocarea Adunării Generale, cu punct principal schimbarea din funcţie a lui Emil Tudor. Aceasta a fost iniţiată de un oficial al unei echipe, susţinut de fostul arbitru Armand Mihălăchioiu, un puternic contestatar al „regimului” Tudor. Interesant este că în cercurile arbitrilor se discută intens despre postările şi afirmaţiile lui Mihălăchioiu. „Că ne place sau nu ne place, cam 95% din ce a scris sau a spus este adevărat”.

Este clar că oamenii s-au săturat până peste cap de abuzurile şi judecata şmecherească a unor persoane avide după funcţii, ghidate doar după principiile câştigurilor materiale, negre, neimpozabile. ªi la acest capitol asociaţia suferă. Pentru DNA sau DGA ar reprezenta o adevărată... mină de aur. Cred că singura şansă de salvare a lui Tudor este de a schimba masiv. O va face, va tăia în carne vie şi vor cădea capete pe bandă rulantă în perioada următoare şi asta pentru ca preşedintele AJF să-şi salveze pielea şi scaunul. Dar aceste modificări, operate chiar şi în masă, nu prea mai ţin la public. Oamenii de fotbal sunt efectiv scârbiţi şi dezgustaţi de politica sa. Şi sunt mai conştienţi ca niciodată că doar împreună, uniţi, pot duce schimbarea până la capăt.

La final, vă propun un scurt exerciţiu de imaginaţie: luaţi acest val de nemulţumiri venit de la toate nivelurile (Liga a IV-a, Onoare şi Promoţie) şi încercaţi să-l plasaţi în precedentul mandat al lui Emil Tudor. Este că nu prea iese?!