❚ „A fost apelul de dimineaţă şi la Penitenciarul Mărgineni Dâmboviţa” ❚ „Acolo, într-o celulă, se află două foste personalităţi ale Târgoviştei: Ion Miloşoiu şi Irineu Popescu. Un judecător – preşedinte de Tribunal şi un fost deputat. Cu acesta din urmă, toţi din conducerea Tribunalului, de când a început construirea acestuia, au «MÂNĂRIT» – folosesc o vorbă de penitenciar – fondurile alocate pentru realizarea investiţiei” ❚ „Am aflat că nici în prezent investiţia nu este finalizată financiar, astfel că Tribunalul Dâmboviţa funcţionează într-o clădire ce nu are încă statut de clădire publică” ❚ „Prin petiţia înregistrată sub nr. 1890/26.05.2015 la Curtea de Conturi Dâmboviţa s-a cerut efectuarea unui control la Tribunalul Dâmboviţa, cu privire la folosirea fondurilor uriaşe alocate de stat, pentru construirea acestuia, dar şi pentru plata drepturilor salariale băneşti câştigate de judecători prin hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii”

Apelul de dimineaţă

Am în faţă prestigioasa lucrare a lui Jean – Francois Renucci, intitulată „Tratat de drept european al drepturilor omului”, Editura Hamangia 2009. Are 1115 pagini. Este monumentală, copleşitoare prin multitudinea de informaţii privind DREPTURILE OMULUI, despre care autorul scrie: „Noţiunea de drepturi ale omului este relativ imprecisă... În cadrul drepturilor omului, noţiunea de demnitate este esenţială... demnitatea fiinţei umane este, prin excelenţă, un principiu fondator care traduce însăşi esenţa concepţiei umaniste a conştiinţei universale... drepturile omului pot fi definite ca prerogative guvernate de reguli pe care o persoană le deţine în relaţiile cu particularii şi cu statul”. Pagina 1, 2.

Lângă acest Tratat de drept european al drepturilor omului am o scrisoare datată de autorul ei, azi 25.08.2015. Este scrisă şi trimisă din Penitenciarul Codlea – Braşov, unde se află în executarea unei pedepse de 7 (şapte) ani închisoare, aplicată ABSOLUT NELEGAL de magistraţi – procurori şi judecători – din categoria „SUBCULTURALI DELINCVENŢI”, de dl T.V, notar foarte cunoscut din Braşov, care, în ciuda faptului că a executat doi ani şi trei luni din pedeapsă, nu şi-a pierdut demnitatea şi nici simţul realităţii. Îmi scrie: „E dimineaţă. De obicei mă trezesc primul. Am scos gunoiul, mi-am făcut toaleta, m-am bărbierit, am băut un ceai şi apoi întins în pat aştept apelul. Pe sârmele din faţa geamului un cârd de ciori violente îşi dispută bucăţi de pâine aruncate pe fereastră. În afara altor gunoaie.

Totul se aruncă pe geam. Încă nu am deprins regula. Fac eforturi. Face parte din programul individualizat de reeducare şi reintegrare socială obligatorie. Este interesant să le vedeţi, ciorile, cum stau pe sârmă, cu pâinea între gheare, ciugulind de zor şi certându-se cu vecinele. Puii dau năvală şi le dezechilibrează. Jos sunt pisicile. Murdare, soioase, jumulite, flămânde.Toate par abandonate. Ca şi locatarii acestui loc. Probabil că toţi suntem la fel: abandonaţi. Cel puţin ciorile şi pisicile sunt libere. În mişcare doar – foamea le ţine aici. Pe noi pedepsele. Ba nu, sunt cu siguranţă destui care stau aici din lipsă de altceva. Am mai spus, eu consider regimul penitenciar un eşec, o gravă eroare, este provocator de recidivă.

Cred că ăsta este şi scopul, anume să stai aici, până-ţi intră în cap că singura soluţie este infracţiunea... Are statul român ceva cu mine, ceva personal? Nu, el zice că nu. Nu prea mi-a dovedit până acum. În sfârşit, mai bine tac. A fost apelul de dimineaţă. Nimic deosebit, nu lipseşte nimeni. Altceva nu contează... O să continui dialogul cu dumneavoastră. Chiar dacă nu-mi veţi citi scrisorile, eu o să vorbesc. Am mare nevoie de conversaţia asta!” Te asigur, d-le notar, că şi eu am mare nevoie de o astfel de conversaţie. „Subcultura delincventă a unor magistraţi” a făcut şi va mai face astfel de victime. Dl Răzvan Savaliuc a scris despre asta în „Lumea Justiţiei” din 5 septembrie 2014. A fost apelul de dimineaţă şi la Penitenciarul Mărgineni Dâmboviţa. Acolo, într-o celulă, se află două foste personalităţi ale Târgoviştei: Ion Miloşoiu şi Irineu Popescu. Un judecător – preşedinte de Tribunal şi un fost deputat.

Cu acesta din urmă, toţi din conducerea Tribunalului, de când a început construirea acestuia, au „MÂNĂRIT” – folosesc o vorbă de penitenciar – fondurile alocate pentru realizarea investiţiei. Am aflat că nici în prezent investiţia nu este finalizată financiar, astfel că Tribunalul Dâmboviţa funcţionează într-o clădire ce nu are încă statut de clădire publică. Prin petiţia înregistrată sub nr. 1890/26.05.2015, la Curtea de Conturi Dâmboviţa s-a cerut efectuarea unui control la Tribunalul Dâmboviţa, cu privire la folosirea fondurilor uriaşe alocate de stat, pentru construirea acestuia, dar şi pentru plata drepturilor salariale băneşti câştigate de judecători prin hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii. Verificarea trebuia făcută în perioada 14.07-30.07 2015 dar, la cererea Tribunalului, se va face în perioada 21.09 – 09.10.2015. Solicit organelor penale competente să monitorizeze desfăşurarea controlului respectiv.

Simplă coincidenţă, sau nu, în perioada construirii noului sediu al Tribunalului, au apărut vreo 11 (unsprezece) vile, se spune. „Gura de Târgovişte” funcţionează. Proprietarii vilelor, întâmplător sau nu, sunt cei ce au fost la conducerea Tribunalului, de la începutul lucrărilor şi până în prezent, şi vor trebui să dea declaraţii amănunţite, dar nu la „Solarino”, cu privire la acestea. Actuala conducere a Tribunalului Dâmboviţa sfidează legea, ca de obicei. Îi cer şi prin prezenta să explice de ce, şi după obligarea ei, prin O.C. nr. 110 din 28.01.2015 – dos. 4168/120/2014 al Tribunalului Dâmboviţa, să-mi comunice adresa nr. 4749/2007/2010 a Ministerului Justiţiei, nu mi-au comunicat-o, în schimb au declarat apel împotriva sentinţei.

Motivarea apelului i-ar face să se întristeze şi pe studenţii repetenţi de la Drept. Acest demers al meu este doar o prietenească şi serioasă scrisoare prin care îi invit pe cei ce nu sunt încă în închisoare să nu aştepte „apelul de dimineaţă” ca să se trezească la realitate, dacă mai au vreun dram de demnitate.

Judecător pensionar, Tănase Nicolae Virgiliu

30 august, 2015