ALINA MAVRODIN VASILIU

Uriaşa diversiune numită pompos „dreptul la vot”, cu priză absolut legitimă la electoratul dezamăgit şi uşor de manipulat în ţară şi străinătate, şi-a îndeplinit duminică misiunea prezidenţială. PSD îşi merită soarta pentru această boală cronică pe care a ignorat-o în ultimii ani şi nu a operat-o legislativ la timp. Nici măcar nu a fost în stare să o speculeze politic (deşi termenul îmi repugnă!) pentru a i-o pune în cârcă şi ACL-ului, care s-a folosit de ea fără scrupule. În fond, boala era veche. La prezidenţialele din 2009 „dreptul la vot” în Diaspora s-a tăvălit în chinuri fără ca Guvernul Boc, cu al său regim „democrat”, să modifice Legea alegerilor. Regimul Băsescu-Boc a lăsat-o timp de 4 ani să bolească, nemaifiind interesat de acest caz politic clinic până în… 2014.

Dintr-o dată, marii „democraţi” ai neamului, abonaţi la Parlament ca la măcelărie, s-au trezit că votul din Diaspora poate fi un os de ros plin de măduvă electorală, numai bun de azvârlit în piaţa publică pentru „câinii de pază ai democraţiei”. Ciolanul electoral, ambalat fain-frumos cu eticheta „dreptul la vot”, i-a pălit în mir pe USL-iştii cei prea deştepţi, care n-au fost în stare nici măcar să le reproşeze guralivilor ACL-işti că votul din Diaspora zace-n nesimţire legislativă încă din 2009. Pur şi simplu tupeul diversionist al susţinătorilor lui Iohannis i-a paralizat pe cei ai lui Ponta, semn că i-a luat prin surprindere cu o aşa găselniţă politicianistă. Asta şi pentru că USL-iştii se simţeau cu musca pe căciulă.

În fond, dacă Guvernul Boc nu a modificat legislaţia alegerilor după scandalurile electorale din 2009 de la secţiile din Diaspora, este la fel de adevărat că nici Guvernul Ponta nu a făcut-o după ce a preluat puterea în 2012. Dacă şi-or fi zis useliştii „las-o bă că merge-aşa”, uite că nu le-a mers! Parlamentarii USL ar fi trebuit să dezbată şi să se zbată pentru modificarea legii alegerilor încă din vremea regimului Băsescu şi să le dovedească tuturor românilor, din ţară şi din străinătate, că le respectă dreptul la vot pe care l-a îngrădit Guvernul Boc în 2009 până în 2012. În fond, regimul Băsescu-Boc le măcelărise multe alte drepturi românilor din ţară şi din străinătate, iar dreptul la vot nu era decât unul dintre ele.

Un alt drept la fel de important era şi este DREPTUL LA MUNCĂ. Milioane de români şi-au pierdut acest drept fundamental în propria ţară şi au luat disperaţi calea pribegiei. Şi a sclaviei, pentru majoritatea dintre ei. Această sclavie salarială aduce profituri uriaşe „dreptei populare” din UE, dar le umple conturile, în acelaşi timp, şi traficanţilor de forţă de muncă din România, care au devenit multimilionari în euro peste noapte. Despre violarea altor drepturi ale românilor plecaţi la muncă în străinătate nu vorbeşte clasa politică românească, prea ignorantă, arogantă, dar foarte speculantă electoral cu greşelile adversarilor. Nu s-a găsit niciun politician isteţ în echipa lui Victor Ponta, dar nici el însuşi nu a avut grijă să le reamintească românilor în ultima lună că însuşi regimul Băsescu-Boc i-a „invitat” să-şi caute de lucru în lumea largă, fără să le asigure însă şi condiţiile civilizate, legale şi democratice pentru a vota.

Repet, pentru cei care pricep greu şi uită repede, că Guvernul Boc a avut timp berechet 4 (patru) ani pentru a modifica (dacă dorea!) legea alegerilor după ce a văzut în 2009 cozile kilometrice la secţiile de vot din Diaspora. Dar s-a lepădat de ele după ce a fost reales preşedinte Traian Băsescu. În schimb, aceiaşi „democraţi” încolonaţi de această dată în spatele lui Klaus Iohannis s-au trezit în 2014 că e profitabil politic să transforme sclavia salarială din UE în sclavie electorală, invocând tocmai „dreptul la vot”, de care şi-au bătut joc în ultimii ani. Că „dreptul la vot a devenit miza acestor alegeri” n-am zis-o eu, ci Klaus Iohannis imediat după ce l-a felicitat Victor Ponta.

Propaganda asociată acestei uriaşe diversiuni n-a făcut decât să şlefuiască zilnic gunoiul electoral ascuns ani de-a rândul sub preşul prezidenţial până a devenit un diamant „democrat”. Sub strălucirea lui orbitoare, sclavia salarială din UE a fost mai mult ca sigur încolonată la secţiile de votare în mod organizat, transformând prezidenţialele într-o „revoluţie” pornită propagandistico-emoţional din Diaspora cea neglijată de politicienii români.

Am motive să bănuiesc că numeroasele firme româneşti din toate judeţele ţării, care angajează forţă de muncă pentru marile companii din occident, şi-au scos armatele de „salariaţi” la vot, ştiut fiind că orice astfel de firmă are pe statele de plată mii de angajaţi care muncesc în Anglia, Germania, Italia, Spania, Irlanda ş.a.md. Nu cumva aceştia „au prestat” şi duminică, stând conştiincioşi o zi întreagă la cozile interminabile, în ploaie şi frig, pentru a-şi exprima „dreptul la vot”, riscând altfel să-şi piardă... dreptul la muncă? Nu-i condamn dacă-i pe-aşa, fiindcă îmi este milă de ei. Dar pe politicienii care i-au ignorat ani de-a rândul şi apoi i-au manipulat îi găsesc vinovaţi pe toţi în egală măsură.

P.S. De exemplu, la secţia de vot din München, în Germania popularei Merkel, din cei 4000 de votanţi români care au stat ore în şir la coadă (de-ai fi zis că altfel îşi pierd salariile!), 99% au votat pentru „neamţul” Klaus Iohannis. Was ist das?

www.alinamavrodin.ro