George Coandă

De la declanșarea crizei coronavirusului, revin la o idee mai veche, un apocaliptic război mondial bacteriologic – Guvernul României ne... guvernează cu scenarii și ordonanțe militare. Nu-l acuz că guvernează astfel. Așa ceva se întâmplă și în țări mai pașnice decât România. Cu un amendament: acele țări mai au și alte mijloace de a asigura, în vremuri de molimă, o bună guvernare.

Și când spun „alte mijloace”, mă gândesc că, datorită unei adevărate democrații funcționale, societatea civilă obligă guvernările să răspundă cerințelor stringente ale națiunii, și mă gândesc că, în dezvoltarea lor multivalentă economică sustenabilă, le creează posibilitatea ca guvernele să aibă de unde să ia acele mijloace necesare salvării de la moarte a națiunilor lor.

După cum se vede, România nu se află într-o astfel de situație. Democrația noastră este una originală – ce să-i fac, n-am încotro, sunt obligat de realitate să-l citez pe nonagenarul Ion Iliescu – atâta vreme cât așa-zisa societate civilă se dă după plop, în vremuri de restriște, ca asta de acum, ca și cum ar fi decimată de coronavirus, dar își scoate capul când e insidios manipulată, unde sunt acum marii „directori de opinie”, filosof de meserie (ca să zăpăcească de cap pe români, iar cât privește dezvoltarea economică sustenabilă, este într-un prelungit stand-by.

Iar guvernele de după 1989 au contribuit din plin – este vorba de trădare națională – la o... susținută prăbușire economică industrială a țării. Și cum, și cu ce să lupte guvernul împotriva acestui parșiv virus, care, versatil, își schimbă rapid compoziția patogenă? Eu nu zic că, la disperare, pe repede înainte, nu ia acum unele măsuri. Precizez, la disperare. Și ce are la îndemână, ca imagine, pentru opinia publică? Scenarii și ordonanțe militare, pe care unii români, inconștienți, le iau în derâdere. Or, n-am cum să nu fiu cinstit: la un popor indisciplinat se impun măsuri severe coercitive. Dar și măsuri guvernamentale, dincolo de ordonanțe, capabile să-l salveze la timp.