GEORGE COANDĂ

Au românii un dar incredibil de a se face de râsul lumii şi, mai cu seamă, reprezentanţii bizarei „societăţi civile”, unii cu aere de intelectuali rafinaţi, dar, fac precizarea, lipsiţi de caracter şi de respect faţă de propria lor patrie. Aşa cum s-a întâmplat, deunăzi, la Bruxelles cu ocazia unei dezbateri pe tema democraţiei, a „stării sale de sănătate” în România.

Şi, în conformitate cu spiritul nostru strămoşesc de naţiune bârfitoare, la Bruxelles s-au repezit, sunt convins că nu de bunăvoie şi nesiliţi de nimeni, nişte protestatari din Piaţa Victoriei, gata de harţag de dragul… democratic al harţagului, dar şi nimeni altul decât veşnicul pupător al papucului sultanului, acum numindu-se Klaus Werner Iohannis, iar până mai ieri Traian Băsescu, profitorul nesătul în arivismul lui fără limite, dumnealui filosoful pârât Liic(h)eanu Gabriel. Dacă ministrul Justiţiei, eminentul jurist Tudorel Toader, a prestat corect şi lucid, ca, de altminteri, şi unii participanţi străini care, cu decenţă, mai mult au întrebat decât au comentat, au vrut să ştie care este mersul democraţiei în România, protestatarii prezenţi în sala unde avea loc dezbaterea s-au lansat într-o gâlceavă penibilă, astfel că organizatorii au trebuit să intervină pentru a restabili ordinea şi a le smulge din mâini sloganul „Rezist” (la ce?) inscripţionat pe nişte bucăţi de carton asemenea jocului cu cartonaşe de la grădiniţă.

Şi ţinându-le isonul, Liic(h)eanu Gabriel s-a lansat – ce să-i faci, năravul din fire n-are lecuire! – într-o penibilă şi lipsită de sens diatribă la adresa guvernării actuale şi a lui Liviu Dragnea, pe care l-a acuzat de nefăcute (pe chestia asta se va alege filosoful guraliv cu un proces de calomnie), sporovăind vrute şi nevrute, cu imprecaţii otrăvite, distinsul moderator al dezbaterii, şef de comisie în Parlamentul Europei, fiind nevoit să-i atragă atenţia că bate câmpii şi că a depăşit timpul acordat pentru cuvânt, că aşa este regula, ţine de civilizaţie. Liic(h)eanu nu şi nu, că mai are el ceva de pârât şi, obligat să concluzioneze, a eşuat într-o penibilă lălăială. Spectacolul oferit de acest „om de cultură” a fost pur şi simplu iraţional şi circăresc. Şi, hop, să-şi dea cu părerea şi băsista consecventă în mârâielile ei antiromâne şti, şi la Bruxelles, şi la Strasbourg, şi am făcut zicere despre Monica Macovei, rămâne cum am vorbit, adică este un personaj de mahala, ca atare nu merită oboseala de a-i acorda nici cea mai mică atenţie. Doamne, iartă-ne că noi, românii, nu realizăm uneori pe ce lume trăim şi că ne facem de basme în ochii planetei Pământ, care planetă ne priveşte ca pe nişte ciudăţenii rătăcite pe bătrâna sa scoarţă!