În tradiţia noastră teologică nu se poate despărţi creaţia de Creatorul ei, şi tot aşa nu putem despărţi marea sărbătoare a Botezului Domnului, de cel care, în râul Iordan, s-a învrednicit de a boteza pe Mântuitorul Iisus Hristos şi anume Sfântul Ioan Botezătorul. De aceea în ziua imediat următoare avem mare praznic dedicat celui care a gătit calea Domnului ( Zaharia III-1). Părintele Cleopa vorbind de această sărbătoare spunea: Ieri L-am cinstit pe Stăpânul, astăzi lăudăm pe sluga Stăpânului. Ca şi aspecte teologice sărbătoarea are două mari valenţe. În prmul rând, datorită importanţei sale deosebite însuşi Mântuitorul numindu-l cel mai mare născut din femeie (Matei XI-11) praznicul are în vedere viaţa şi activitatea Botezătorului. Rudă a Domnului, Sfântul Ioan, apare în istoria omenirii şi a mântuirii sale, ca unificator a două lumi. Astfel în volumul Vieţile Sfinţilor de peste tot anul proorocul este numit un înger pământesc şi om ceresc, ce stă la graniţă între pământ şi cer ca cel trimis să pregătească lumea pentru venirea lui Mesia, dar şi ca om ales, care să mărturisescă primul în numele întregii umanităţi dumnezeirea lui Iisus iată Mielul lui Dumnezeu cel ce ridică păcatul lumii ( Ioan I-29). De asemenea Înaintemergătorul a fost liantul care a unit Vechiul Testament, el propovăduind şi practicând botezul pocăinţei, cu Noul Testament unde Mântuitorul va boteza prin apă şi prin Duh. Stând între cele două Legi, Sfântul Ioan s-a făcut exponent pentru ambele, trăind aspru în pustie, mustrând pe oameni pentru păcatele lor, vorbind de Unsul care va veni după el, Sfântul Ioan se adaugă prin viaţa şi activiatea sa proorocilor Vechiului Testament. De asemenea prin mărturia sa în faţa oamenilor despre Iisus Hristos, prin îndemnul adresat discipolilor săi de al urma pe Mântuitorul, mulţi apostoli fiind ucenici de ai săi, prin moartea martirică pentru Legea lui Dumnezeu, prin rudenia cu Iisus-Domnul putem afirma despre Ioan că a fost apostol şi martir înainte de Apostolii aleşi de Mântuitorul. În al doilea rând, la fel de important, sărbătoarea se adresează tuturor oamenilor care au trăit cu speranţa unui Mântuitor şi care îl au pe Sfântul Ioan Botezătorul ca exemplu de autentică viaţă creştinească. Sărbătoarea arată marea cinste de care se bucură proorocul deoarece sobor înseamnă adunarea creştinilor în Biserică care în cântări îl cinstesc pe Sfântul Ioan. Astfel prin Soborul Sfântului Ioan Botezătorul creştinii din cele mai vechi timpuri şi până azi mărturisesc prin imnuri liturgice că un Om, datorită sfinţeniei vieţii sale, a rămas pentru posteritate persoana care a devenit un simbol al ascultării de voinţa lui Dumnezeu până la lepădarea de sine, reuşind astfel să atingă cu mâinile pe Fiul-Întrupat.

Pr. Cristian Simescu