TEODOR VASILIU

De câte ori iese Traian la televizor, am o teamă că vor năvăli şi românii în stradă. Omul ăsta care se pricepe la toate, care se dă cel mai dăştept în legislaţie, administraţie, justiţie şi-n toate cele, a început să ne zgândăre nervii şi la simpla-i apariţie pe sticlă.

Ieri, par egzamplu, n-a spus mare lucru, dar n-a uitat, cu hăhăiala-i inconfundabilă, să ia la mişto cazul extrem de naşpa al familiei sale. Mira-m-aş să mai fie cineva în ţărişoara asta care să nu ştie, că fratele lui Traian este băgat la răcoare pentru „mormanele” de sute de mii de euroi luate de la cumetrii interlopi în vederea traficării influenţei la cel mai înalt nivel. Şi nu oricum, ci folosindu-se de numele frăţiorului cel cu cheile Justiţiei atârnate la cureaua lată.

Ceea ce m-a zdrelit ieri pe creier n-au fost neapărat „prostovăniile” din discursul lui Traian şi şmecheriile lui despre fenomenul economic în general, ci comparaţia dintre „dezastrul” guvernului Ponta cu „succesurile” guvernului Boc. Cât de tolomac să fii ca să nu-ţi dai seama că Traian face pe faţă, de fapt, politichie antiguvernamentală, ceea ce prin Constituţie îi este interzis, el trebuind să fie împăciuitor între puterile statului şi nicidecum agresorul pe faţă al acestora.

Ca să nu calc pe urmele lui şi să o fac pe dăşteptul, n-am să bag în seamă decât modul total trăznit în care a explicat cum e cu reducerea CAS de 5% pe care nu vrea muşchiul lui s-o preamulge. Ba mai azvârlea în populaţie şi cu „interesele electorale” ale guvernului, ca şi cum ale lui n-ar da pe dinafară de electorale ce-s.

E adevărat că nu mă aşteptam ca Traian, slujbaşul de-o viaţă la stat, să înţeleagă cât de mult înseamnă pentru o firmă privată o reducere, fie ea şi de numai 5%, la un impozit. Pentru că el, cum bine a văzut toată lumea, n-a avut niciodată mână de dat, ci numai mână de luat. Legătura pe care o face el cu veniturile mărite la lefegii ar putea lăsa impresia unor (pro)fani de-ai săi că în neuronul lui e o adevărată smardoială economică din amor nebun pentru interesul ţărişoarei.

Personal nu cred însă nici în ruptul capului că aşa stau lucrurile, ci mai degrabă îl bănuiesc de o nouă diversiune made in Cotroceni, livrată cu sânge răcit cu cuburi de gheaţă taman de cel care tăia salariile şi pensiile în 2010. Ieşirea de ieri a lui Traian n-a avut, după capul meu de votant prost, nicio altă logică decât oblojirea uriaşului scandal de crimă organizată în care s-a lăfăit familia sa.

După atâta trafic de influenţă pe toate spalierele, bag samă că ar fi trebuit se dea declaraţii la DNA, şi nu cu steagurile în spate, râzând cu gura până la urechi c-a dat aşa un noroc chior peste el de nu-l ia nimeni la întrebări în ţara asta. Ce mi-a plăcut totuşi la Traian baci este că i-a ieşit socoteala, într-un mare fel, de a scoate pe dinafara legii PDL-ul său cel mult iubit, apoi sedus şi abandonat.

Practic, urmăreşte cu această oţie să transforme „dreapta” liberală într-o ghioagă „populară” cu care să dea în capul guvernului ca să-l facă ţăndări până-n toamnă. O ţandără minoritară a anunţat deja că o să-şi „visontlataşro” de la Victor Viorel ca să-i spună „cheiziciocolom” lui Traian, aşa cum a mai făcut-o şi altădată.

Dar cea mai mare ameţeală doctrinară, mai mare decât după un whiskean dublu fără gheaţă, mă apucă atunci când îi văd făcând coadă la tejgheaua „dreptei” pe diverşi foşti comunişti, ofiţeri de securitate şi odraselele lor, deveniţi cu tonţii „democraţi” şi „capitalişti”!

Până la urmă, ca să-i dau şi lui Traian ce-i al lui Traian, nu pot să nu-i recunosc talentele de a face absolut ce vrea muşchiul lui cu ţărişoara asta, în vreme ce nici Parlamentul, nici Guvernul şi nici alte instituţii ale statului n-au fost în stare să-l scoată de pe scena acestui teatru al absurdului. Aştept cu nerăbdare să cadă cortina peste el!