ALINA MAVRODIN VASILIU

Nişte mari oameni - mari caractere, care dau la peşte în balta politicii mioritice dâmboviţene, s-au legat cu lanţuri de iubire pe creasta valului USL, prin vara electorală a lui 2012. Ce mai conta că-n anii furtunoşi de opoziţie unii erau în bărci diferite?

Uite că şi în politică sentimentele pot fi puternice, mai cu seamă că interesul naţional a fost mereu un fel de afrodiziac pentru cei care căutau un motiv plauzibil ca să se bage… în pat cu duşmanul. E şi-o vorbă veche pentru „amorurile” aranjate din interese financiare: „pofta vine mâncând şi dragostea după nuntă”. Cum s-ar spune, să mă iertaţi, întâi maţu’ şi-apoi sentimentu’. Adică la maţu’ personal al unora şi la sentimentu’ lor naţional mă gândesc eu când îi iau în cătarea pixului pe unii. De-un timp îi văd cum îşi dau cu ciocanele peste degete încercând să-şi rupă lanţurile de iubire pe care şi le-au etalat ostentativ în public de trei ani încoace. Pe de altă parte, încerc să le înţeleg şi drama personală.

Vreo doi ani i-am văzut înlănţuiţi într-un amor politic orbitor, încât nu mai vedeau şi pe altcineva în jurul lor. De-atâta euforie nici nu te mai puteai înţelege cu ei, la cât de pricepuţi i-a făcut puterea în toate cele: presă, sport, cultură şi, mai ales, agricultură. Despre toate dădeau din gură cu aceeaşi ştiinţă şi bunăcredinţă. Acuşica mă şi amuz aflând că „din punct de vedere tehnic” s-ar înţelege şi pe limbi diferite şi că nu s-ar afla „într-o situaţie conflictuală” decât în aşternutul lor politic. E bine, mi-am zis, că prea-i luase valul pe amândoi. Nu de alta, dar mă gândeam aşa, uitându-mă la ei cât de tehnocraţi păreau într-ale politicii şi cât de amatori se dovedeau în altele, că ar fi păcat să li se înece la mal corăbiile cu toată agoniseala personală după patru ani de galere în slujba interesului public.

Ceva-ceva, să-i zic fler jurnalistic (deşi ar suna ca lipsă de modestie din partea-mi), mă îmboldeşte să las scris aici, aşa cum am mai făcut-o şi-n alte cazuri, fără să greşesc, că e pe cale să cedeze veriga slabă din lanţul de iubire cu pricina (chiar, ce pricină?). Presa n-are decât să se bucure de-aşa can-can-uri câte-or ieşi la iveală, la o adică, fiindcă unde-a fost dragoste multă şi nu mai e, doar scandal mai poate face un lanţ politic de iubire rupt şi târât prin centrul târgului. Pare-mi-se că-l aud deja zdrăngănind! Ce vreau să mai zic este că, tehnic vorbind, cum spun ei, dragostea lor a părut multora mai degrabă sex pe banii publici.

Ceea ce, s-o recunoaştem, n-ar fi chiar un motiv de conflict, fiind în deplin acord cu condiţia „morală” a politicii româneşti. Mă gândesc totuşi că în cazul lor să nu fie doar o hârjoană mai pătimaşă, căreia unii să-i fi dat deja sentinţa de divorţ. În rest, ca să nu-mi aud vorbe rele, mie îmi sunt la fel de dragi şi de simpatici amândoi şi-mi pare rău să-i văd suferind tehnic şi politic spre deliciul unor amatori de „senzaţii tari”.

P.S. La o cafea deşteaptă (cum n-am mai băut cu ei din anii de opoziţie, când erau interesaţi de redacţia noastră!) ar putea trăi revelaţia redescoperirii unor sentimente nobile.

www.alinamavrodin.ro